6 definiții pentru contractualism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contractualísm sn [At: DA ms / P: ~tu-a~ / E: contractual + -ism] Doctrină socială, politică și juridică, apărută în sec. al VII-lea, bazată pe principiul contractului social.

CONTRACTUALÍSM s. n. Doctrină socială, politică și juridică, apărută în sec. XVII, fondată pe principiul contractului social; teoria contractualistă. [Pr.: -tu-a-] – Contractual + suf. -ism.

CONTRACTUALÍSM s. n. Doctrină socială, politică și juridică, apărută în secolul al XVII-lea, fundată pe principiul contractului social; teoria contractualistă. [Pr.: -tu-a-] – Contractual + suf. -ism.

CONTRACTUALÍSM s.n. Doctrină socială, politică și juridică, apărută în sec. XVII, fundată pe principiul contractului social; teoria contractualistă. [Pron. -tu-a-. / cf. it. contrattualismo].

CONTRACTUALÍSM s. n. doctrină socială, politică și juridică, apărută în sec. XVII, fundată pe principiul contractului social; teoria contractului social. (< it. contrattualismo)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contractualísm s. n. (sil. -ctu-a-)

Intrare: contractualism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contractualism
  • contractualismul
  • contractualismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • contractualism
  • contractualismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

contractualism

  • 1. Doctrină socială, politică și juridică, apărută în secolul XVII, fondată pe principiul contractului social; teoria contractualistă.
    surse: MDA2 DEX '09 DN

etimologie:

  • Contractual + sufix -ism.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98