5 definiții pentru contracepție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONTRACÉPȚIE s. f. Măsură temporară și reversibilă de evitare a sarcinii, constând din utilizarea unei metode sau folosirea unui produs contraceptiv; anticoncepție. – Din fr. contraception.

CONTRACÉPȚIE s. f. anticoncepție. (< fr. contraception)

contracépție s. f. (Termen și concept devenite cunoscute publicului larg mai ales după dec. 1989) Ansamblul mijloacelor utilizate pentru a provoca temporar infecunditatea ◊ „Centrul de contracepție pentru studenți este unicul din București care dispune de cel mai mare și cel mai variat număr de contraceptive. [...] Personalul CPF oferă câte 200300 de plachete contracepție pe zi.” R.l. 14 VII 93 p. 5. ◊ Contracepția reprezintă ansamblul de metode prin care se poate evita apariția unei sarcini nedorite, în urma unui act sexual.” R.l. 4 III 94 p. 5 (cf. engl., fr. contraception; it. contracezzione; DMC, PR 1965, DPN 1979)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*contracépție (-ți-e) s. f., art. contracépția (-ți-a), g.-d. art. contracépției

contracépție s. f., g.-d. art. contracépției

Intrare: contracepție
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contracepție
  • contracepția
plural
genitiv-dativ singular
  • contracepții
  • contracepției
plural
vocativ singular
plural

contracepție

  • 1. Măsură temporară și reversibilă de evitare a sarcinii, constând din utilizarea unei metode sau folosirea unui produs contraceptiv.
    surse: DEX '09 MDN '00 sinonime: anticoncepție

etimologie: