2 intrări
14 definiții

Explicative DEX

CONTRACCIU, -IE, contraccii, s. m. și f. (Înv.) Persoană care încheie un contract de concesiune; concesionar. – Contract + suf. -giu.

CONTRACCIU, -IE, contraccii, s. m. și f. (Înv.) Persoană care încheie un contract de concesiune; concesionar. – Contract + suf. -giu.

contracciu, ~ie smf [At: I. GOLESCU, C. 135 / Pl: ~ii / E: contract + -ciu] (Înv) Concesionar.

contractant, ~ă smf, a [At: GHICA, S. 131 / V: (înv) ~te / Pl: ~nți, ~e / E: fr contractant] 1-2 (Persoană) care încheie un contract Si: (înv) contractier, contractuitor.

* CONTRACCIU sm. † Cel ce ia în întreprindere de la Stat o lucrare publică, o furnitură, etc., antreprenor [contract].

* CONTRACTANT adj. și sm. Care contractează [fr.].

CONTRACCIU, -IE, contraccii, s. m. și f. (Învechit) Persoană care închere un contract de concesiune; concesionar. Veniturile podurilor se vindeau prin mezat și Stamate Birlic se afla contracciu. FILIMON, C. 157. ◊ (Peiorativ, astăzi rar) Un om de afaceri tot așa mehenghi ca unchiul cămătar și contracciu și un procedurist nu mai puțin de temut ca învățatul său părinte. M. I. CARAGIALE, C. 137.

CONTRACCIU, -IE, contraccii, s. m. și f. (Înv.) Persoană care încheie un contract de concesiune; concesionar. – Din contract + suf. -giu.

contracciu m. cel ce face un contract.

*contractánt, -ă adj. și s. (fr. contractant). Care face un contract, care contractează: părțile contractante, contractanțiĭ. – Pop. contracciŭ.

Ortografice DOOM

contracciu (înv.) s. m., art. contracciul; pl. contraccii, art. contracciii (desp. -ci-ii)

contracciu (înv.) s. m., art. contracciul; pl. contraccii, art. contracciii (-ci-ii)

contracciu s. m., art. contracciul; pl. contraccii, art. contracciii

Sinonime

CONTRACCIU s. v. concesionar.

contracciu s. v. CONCESIONAR.

Intrare: contraccie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contraccie
  • contraccia
plural
  • contraccii
  • contracciile
genitiv-dativ singular
  • contraccii
  • contracciei
plural
  • contraccii
  • contracciilor
vocativ singular
  • contraccie
  • contraccio
plural
  • contracciilor
Intrare: contracciu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contracciu
  • contracciul
  • contracciu‑
plural
  • contraccii
  • contracciii
genitiv-dativ singular
  • contracciu
  • contracciului
plural
  • contraccii
  • contracciilor
vocativ singular
  • contracciule
plural
  • contracciilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

contracciu, contracciisubstantiv masculin
contraccie, contracciisubstantiv feminin

  • 1. învechit Persoană care încheie un contract de concesiune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: concesionar
    • format_quote Veniturile podurilor se vindeau prin mezat și Stamate Birlic se afla contracciu. FILIMON, C. 157. DLRLC
    • format_quote peiorativ rar Un om de afaceri tot așa mehenghi ca unchiul cămătar și contracciu și un procedurist nu mai puțin de temut ca învățatul său părinte. M. I. CARAGIALE, C. 137. DLRLC
etimologie:
  • Contract + -giu. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.