9 definiții pentru contrabaterie

contrabateríe sf [At: DA / Pl: ~ii / E: fr contrebatterie] 1 (Mil) Tir de artilerie destinat să distrugă sau să neutralizeze artileria inamicului. 2 (Fig) Mijloc întrebuințat pentru a dejuca o intrigă.

CONTRABATERÍE, contrabaterii, s. f. Acțiune de luptă dusă de artileria proprie împotriva bateriilor inamicului, aflate în poziție de tragere. – Din fr. contrebatterie.

CONTRABATERÍE, contrabaterii, s. f. Acțiune de luptă dusă de artileria proprie împotriva bateriilor inamicului, aflate în poziție de tragere. – Din fr. contrebatterie.

contrabateríe s. f., art. contrabatería, g.-d. art. contrabateríei; pl. contrabateríi, art. contrabateríile

contrabateríe s. f. → baterie

CONTRABATERÍE s.f. 1. Tir de artilerie destinat să distrugă sau să neutralizeze artileria inamicului. 2. (Fig.) Mijloc întrebuințat pentru a dejuca o intrigă, o urzeală. [Cf. fr. contrebatterie].

CONTRABATERÍE s. f. 1. acțiune de foc executată de artileria proprie împotriva bateriilor inamicului. 2. (fig.) mijloc pentru a dejuca o intrigă, o urzeală. (< fr. contrebatterie)

CONTRABATERÍE ~i f. Tip de artilerie îndreptată împotriva bateriilor de artilerie ale inamicului aflate în poziții de tragere. [Art. contrabateria; G.-D. contrabateriei; Sil. -ri-e] /<fr. contrebatterie

*contrabateríe f. (fr. contre-batterie). Baterie de tunurĭ opusă alteĭa.

Intrare: contrabaterie
contrabaterie substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contrabaterie contrabateria
plural contrabaterii contrabateriile
genitiv-dativ singular contrabaterii contrabateriei
plural contrabaterii contrabateriilor
vocativ singular
plural