2 intrări

13 definiții

contrabalansat, ~ă a [At: DA ms / V: ~nțat / Pl: ~ați, ~e / E: contrabalansa] 1 Cumpănit. 2 Compensat.

contrabalansa vt [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 495 / V: ~nțá / Pzi: ~séz / E: fr contrebalancer] 1 A aduce în stare de echilibru Si: a cumpăni, a contracumpăni. 2 (Fig) A anula sau a compensa efectul unei acțiuni prin altă acțiune.

CONTRABALANSÁ, contrabalansez, vb. I. Tranz. A aduce în stare de echilibru; a cumpăni. ♦ Fig. A anula sau a compensa efectul unei acțiuni prin altă acțiune. – Din fr. contrebalancer.

CONTRABALANSÁ, contrabalansez, vb. I. Tranz. A aduce în stare de echilibru; a cumpăni. ♦ Fig. A anula sau a compensa efectul unei acțiuni prin altă acțiune. – Din fr. contrebalancer.

CONTRABALANSÁ, contrabalansez, vb. I. Tranz. A aduce în stare de echilibru, a cumpăni; fig. a nimici efectul unei acțiuni prin altă acțiune. Părăsiți și ideea nefericită de a împărți Franța în cantoane, ca să contrabalansați Parisul. CAMIL PETRESCU, T. II 495.

contrabalansá (a ~) vb., ind. prez. 3 contrabalanseáză

contrabalansá vb., ind. prez. 1 sg. contrabalanséz, 3 sg. și pl. contrabalanseáză

CONTRABALANSÁ vb. v. echilibra.

CONTRABALANSÁ vb. I. tr. A aduce, a pune în echilibru, a cumpăni. ♦ (Fig.) A anula efectul unei acțiuni prin altă acțiune. [După fr. contrebalancer].

CONTRABALANSÁ vb. tr. 1. a aduce, a pune în echilibru, a cumpăni. 2. (fig.) a anula efectul unei acțiuni prin alta. (< fr. contrebalancer)

A CONTRABALÁNSÁ ~éz tranz. 1) (corpuri) A aduce în stare de echilibru; a echilibra; a cumpăni. 2) fig. (acțiuni) A compensa prin altă acțiune. /<fr. contrebalancer

*contrabalanțéz orĭ -séz v. tr. (fr. contre-balancer). Echilibrez pin greutate. Fig. Egalez în forță, valoare, merit ș. a. Compensez.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONTRABALANSA vb. a (se) compensa, a (se) cumpăni, a (se) echilibra, a precumpăni, (livr.) a (se) pondera.

Intrare: contrabalansa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • contrabalansa
  • contrabalansare
  • contrabalansat
  • contrabalansatu‑
  • contrabalansând
  • contrabalansându‑
singular plural
  • contrabalansea
  • contrabalansați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • contrabalansez
(să)
  • contrabalansez
  • contrabalansam
  • contrabalansai
  • contrabalansasem
a II-a (tu)
  • contrabalansezi
(să)
  • contrabalansezi
  • contrabalansai
  • contrabalansași
  • contrabalansaseși
a III-a (el, ea)
  • contrabalansea
(să)
  • contrabalanseze
  • contrabalansa
  • contrabalansă
  • contrabalansase
plural I (noi)
  • contrabalansăm
(să)
  • contrabalansăm
  • contrabalansam
  • contrabalansarăm
  • contrabalansaserăm
  • contrabalansasem
a II-a (voi)
  • contrabalansați
(să)
  • contrabalansați
  • contrabalansați
  • contrabalansarăți
  • contrabalansaserăți
  • contrabalansaseți
a III-a (ei, ele)
  • contrabalansea
(să)
  • contrabalanseze
  • contrabalansau
  • contrabalansa
  • contrabalansaseră
Intrare: contrabalansat
contrabalansat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contrabalansat
  • contrabalansatul
  • contrabalansatu‑
  • contrabalansa
  • contrabalansata
plural
  • contrabalansați
  • contrabalansații
  • contrabalansate
  • contrabalansatele
genitiv-dativ singular
  • contrabalansat
  • contrabalansatului
  • contrabalansate
  • contrabalansatei
plural
  • contrabalansați
  • contrabalansaților
  • contrabalansate
  • contrabalansatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)