14 definiții pentru continuitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

continuitate sf [At: DN3 / P: ~nu-i~ / Pl: ~tăți / E: fr continuité, lat continuitas, -atis] Legătură neîntreruptă.

CONTINUITÁTE, continuități, s. f. Faptul, însușirea de a fi continuu, starea a ceea ce este continuu. [Pr.: -nu-i-] – Din fr. continuité, lat. continuitas, -atis.

CONTINUITÁTE, continuități, s. f. Faptul de a fi continuu, starea a ceea ce este continuu. [Pr.: -nu-i-] – Din fr. continuité, lat. continuitas, -atis.

CONTINUITÁTE, continuități, s. f. Faptul de a fi continuu; continuare sau existență fără întrerupere. Una din laturile muncii didactice, a cărei riguroasă traducere în viață constituie cheia desfășurării cu succes a întregului proces de învățămînt, este continuitatea în muncă a cadrelor didactice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 329, 5/5. Avem nevoie de continuitate [în muncă]. C. PETRESCU, Î. II 155. Se va stabili o mai strînsă legătură de continuitate între aceste două articole. GHEREA, ST. CR. III 74. – Pronunțat: -nu-i-.

CONTINUITÁTE s.f. Faptul de a fi continuu; legătură neîntreruptă. [Pron. -nu-i-. / cf. fr. continuité, lat. continuitas].

CONTINUITÁTE s. f. 1. faptul, însușirea de a fi continuu. 2. (mat.) proprietate a unei funcții care poate trece de la o stare la alta, luând toate valorile intermediare. 3. categorie filozofică, desemnând distribuția și succesiunea neîntreruptă în spațiu și timp a structurii și dinamismului materiei. (< fr. continuité, lat. continuitas)

CONTINUITÁTE ~ăți f. Caracter continuu; permanență. [Sil. -nu-i-] /<fr. continuité, lat. continuitas, ~atis

continuitate f. 1. legătură neîntreruptă a părților unui tot: soluțiune de continuitate, orice diviziune a părților mai înainte continue; 2. durată continuă.

*continuitáte f. (lat. continúitas, -átis). Calitatea de a fi continuŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

continuitáte (-nu-i-) s. f., g.-d. art. continuitắții; pl. continuitắți

continuitáte s. f. (sil. -nu-i-), g.-d. art. continuității; pl. continuități


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONTINUITÁTE s. (înv.) continuație. (~ unui fenomen.)

CONTINUITATE s. (înv.) continuație. (~ unui fenomen.)

Continuitate ≠ discontinuitate

Intrare: continuitate
continuitate substantiv feminin
  • silabație: -nu-i-
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • continuitate
  • continuitatea
plural
  • continuități
  • continuitățile
genitiv-dativ singular
  • continuități
  • continuității
plural
  • continuități
  • continuităților
vocativ singular
plural

continuitate

  • 1. Faptul, însușirea de a fi continuu, starea a ceea ce este continuu.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: continuație permanență antonime: discontinuitate 3 exemple
    exemple
    • Una din laturile muncii didactice, a cărei riguroasă traducere în viață constituie cheia desfășurării cu succes a întregului proces de învățămînt, este continuitatea în muncă a cadrelor didactice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 329, 5/5.
      surse: DLRLC
    • Avem nevoie de continuitate [în muncă]. C. PETRESCU, Î. II 155.
      surse: DLRLC
    • Se va stabili o mai strînsă legătură de continuitate între aceste două articole. GHEREA, ST. CR. III 74.
      surse: DLRLC
  • 2. matematică Proprietate a unei funcții care poate trece de la o stare la alta, luând toate valorile intermediare.
    surse: MDN '00
  • 3. Categorie filosofică, desemnând distribuția și succesiunea neîntreruptă în spațiu și timp a structurii și dinamismului materiei.
    surse: MDN '00

etimologie: