16 definiții pentru continență contenență contenință continință


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

continență sf [At: DOSOFTEI, V. S. 137/1 / V: ~ten~, ~tenin~, ~nin~ / Pl: ~țe / E: fr continence, lat continentia] (Frm) 1 Abstinență. 2 Cumpătare.

CONTINÉNȚĂ, continențe, s. f. Reținere, abstinență, înfrânare; cumpătare. – Din fr. continence, lat. continentia.

CONTINÉNȚĂ, continențe, s. f. Reținere, abstinență, înfrânare; cumpătare. – Din fr. continence, lat. continentia.

CONTINÉNȚĂ s.f. (Rar) Stăpânire a poftelor trupești; abstinență; cumpătare. ♦ Reținere. [Var. contenință s.f. / cf. it. continenza, lat. continentia].

CONTINÉNȚĂ s. f. abstinență; cumpătare. ◊ reținere. (< fr. continence, lat. continentia)

CONTINÉNȚĂ ~e f. livr. Autoimpunere a unor anumite restricții; înfrânare a dorințelor în virtutea unor principii; abstinență. /<fr. continence, lat. continentia

continență f. castitate perfectă.

*continénță f., pl. e (lat. continentia. V. abstinénță). Cumpăt, măsură. Castitate.

contențență sf vz continență

continință sf vz continență

CONTENÍNȚĂ s.f. v. continență.

contenență f. reținere, rezervă: cu contenență CAR.

contenínță și conteníre f. Vechĭ. Rezervă, înfrînare, moderațiune, cumpătare: cu mare contenire. – Și cu-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

continénță (rar) s. f., g.-d. art. continénței; pl. continénțe

continénță s. f., g.-d. art. continénței; pl. continénțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONTINÉNȚĂ s. v. abstinență, chibzuială, chibzuință, chibzuire, cumințenie, cumpăt, cumpătare, înfrânare, înțelepciune, judecată, măsură, minte, moderație, rațiune, reținere, socoteală, socotință, tact.

continență s. v. ABSTINENȚĂ. CHIBZUIALĂ. CHIBZUINȚĂ. CHIBZUIRE. CUMINȚENIE. CUMPĂT. CUMPĂTARE. ÎNFRÎNARE. ÎNȚELEPCIUNE. JUDECATĂ. MĂSURĂ. MINTE. MODERAȚIE. RAȚIUNE. REȚINERE. SOCOTEALĂ. SOCOTINȚĂ. TACT.

Intrare: continență
continență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • continență
  • continența
plural
  • continențe
  • continențele
genitiv-dativ singular
  • continențe
  • continenței
plural
  • continențe
  • continențelor
vocativ singular
plural
contenență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contenență
  • contenența
plural
  • contenențe
  • contenențele
genitiv-dativ singular
  • contenențe
  • contenenței
plural
  • contenențe
  • contenențelor
vocativ singular
plural
contenință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contenință
  • contenința
plural
  • contenințe
  • contenințele
genitiv-dativ singular
  • contenințe
  • conteninței
plural
  • contenințe
  • contenințelor
vocativ singular
plural
continință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • continință
  • continința
plural
  • continințe
  • continințele
genitiv-dativ singular
  • continințe
  • contininței
plural
  • continințe
  • continințelor
vocativ singular
plural

continență contenență contenință continință

etimologie: