12 definiții pentru continență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

continénță sf [At: DOSOFTEI, V. S. 137/1 / V: ~ten~, ~tenín~, ~nín~ / Pl: ~țe / E: fr continence, lat continentia] (Frm) 1 Abstinență. 2 Cumpătare.

CONTINÉNȚĂ, continențe, s. f. Reținere, abstinență, înfrânare; cumpătare. – Din fr. continence, lat. continentia.

CONTINÉNȚĂ, continențe, s. f. Reținere, abstinență, înfrânare; cumpătare. – Din fr. continence, lat. continentia.

CONTINÉNȚĂ s.f. (Rar) Stăpânire a poftelor trupești; abstinență; cumpătare. ♦ Reținere. [Var. contenință s.f. / cf. it. continenza, lat. continentia].

CONTINÉNȚĂ s. f. abstinență; cumpătare. ◊ reținere. (< fr. continence, lat. continentia)

CONTINÉNȚĂ ~e f. livr. Autoimpunere a unor anumite restricții; înfrânare a dorințelor în virtutea unor principii; abstinență. /<fr. continence, lat. continentia

continență f. castitate perfectă.

*continénță f., pl. e (lat. continentia. V. abstinénță). Cumpăt, măsură. Castitate.

contenență f. reținere, rezervă: cu contenență CAR.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

continénță (rar) s. f., g.-d. art. continénței; pl. continénțe

continénță s. f., g.-d. art. continénței; pl. continénțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONTINÉNȚĂ s. v. abstinență, chibzuială, chibzuință, chibzuire, cumințenie, cumpăt, cumpătare, înfrânare, înțelepciune, judecată, măsură, minte, moderație, rațiune, reținere, socoteală, socotință, tact.

continență s. v. ABSTINENȚĂ. CHIBZUIALĂ. CHIBZUINȚĂ. CHIBZUIRE. CUMINȚENIE. CUMPĂT. CUMPĂTARE. ÎNFRÎNARE. ÎNȚELEPCIUNE. JUDECATĂ. MĂSURĂ. MINTE. MODERAȚIE. RAȚIUNE. REȚINERE. SOCOTEALĂ. SOCOTINȚĂ. TACT.

Intrare: continență
continență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • continență
  • continența
plural
  • continențe
  • continențele
genitiv-dativ singular
  • continențe
  • continenței
plural
  • continențe
  • continențelor
vocativ singular
plural