11 definiții pentru contiguitate
din care- explicative (8)
- morfologice (2)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONTIGUITÁTE s. f. (Livr.) Însușirea de a fi contiguu; stare a două lucruri contigue. ♦ Vecinătate spațială și temporală. [Pr.: -gu-i-] – Din fr. contiguïté.
CONTIGUITÁTE s. f. (Livr.) Însușirea de a fi contiguu; stare a două lucruri contigue. ♦ Vecinătate spațială și temporală. [Pr.: -gu-i-] – Din fr. contiguïté.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Joseph
- acțiuni
contiguitate sf [At: DA ms / P: ~gu-i~ / E: fr contiguité] (Liv) 1 Stare a două lucruri contigue. 2 Vecinătate spațială.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONTIGUITÁTE s. f. (Franțuzism rar) Însușirea de a fi contiguu, starea în care se găsesc două lucruri contigue. – Pronunțat: -gu-i-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONTIGUITÁTE s.f. Calitatea de a fi contiguu; stare a două lucruri contigue; vecinătate strânsă, contact fără continuitate. [Pron. -gu-i-. / cf. fr. contiguité].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONTIGUITÁTE s. f. calitatea de a fi contiguu; stare a două lucruri contigue. ◊ asociere, în mintea omului, a obiectelor și formelor percepute. ◊ vecinătate spațială și temporală. (< fr. contiguité)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CONTIGUITÁTE f. livr. Caracter contiguu; vecinătate. [Sil. -gu-i-] /<fr. contiguité
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
contiguitate f. starea a două lucruri ce se ating.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*contiguitáte f. (d. contiguŭ; fr. contiguïté). Calitatea de a fi contiguŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
contiguitate (livr.) (-gu-i-) s. f., g.-d. art. contiguității
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
contiguitáte s. f. (sil. -gu-i-), g.-d. art. contiguității
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
CONTIGUITÁTE (< fr.) s. f. Calitatea de a fi contiguu; stare a două lucruri contigue. ◊ (PSIH.) Asociație prin c. v. asociație. ♦ Termen ce definește contactul (atingerea) între două organe sau țesuturi precum și o modalitate de extindere a unui proces inflamator. ♦ Vecinătate spațială și temporală.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: -gu-i-
substantiv feminin (F117) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
contiguitatesubstantiv feminin
- 1. Însușirea de a fi contiguu; stare a două lucruri contigue. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.1. Vecinătate spațială și temporală. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: vecinătate
- 1.2. Asociere, în mintea omului, a obiectelor și formelor percepute. MDN '00
-
etimologie:
- contiguïté DEX '09 DEX '98 DN