9 definiții pentru contextură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONTEXTÚRĂ, contexturi, s. f. 1. Ansamblu de caracteristici ale unei țesături care definesc structura ei. 2. Mod în care sunt îmbinate elementele unui tot; înlănțuire, legătură. – Din fr. contexture.

CONTEXTÚRĂ, contexturi, s. f. 1. Ansamblu de caracteristici ale unei țesături care definesc structura ei. 2. Mod în care sunt îmbinate elementele unui tot; înlănțuire, legătură. – Din fr. contexture.

contextúră sf [At: DN3 / Pl: ~ri / E: fr contexture] 1 Ansamblu de caracteristici ale unei țesături care definesc structura ei. 2 Mod în care sunt îmbinate elementele unui tot. 3 Înlănțuire.

CONTEXTÚRĂ s.f. Mod în care sunt îmbinate elementele unui tot; înlănțuire; legătură. [< fr. contexture].

CONTEXTÚRĂ s. f. 1. mod de împletire a firelor unei țesături, care definesc structura ei. 2. mod în care sunt legate între ele diversele elemente ale unui tot; înlănțuire; legătură. ◊ (fig.) structură, schelet. (< fr. contexture)

CONTEXTÚRĂ ~i f. 1) Mod în care sunt îmbinate elementele unui întreg. 2) Ansamblu de elemente care definesc modul de alcătuire al unei țesături. /<fr. contexture

contextură f. 1. țesătura, înlănțuirea părților unui tot: contextură mușchilor; 2. legătura părților unei opere literare.

*contextúră f., pl. ĭ (d. context cu sufixu -ură; fr. contexture). Țesătură, legătură a părților între ele: contextura mușchilor (și fig.) contextura uneĭ cărțĭ, unuĭ discurs.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contextúră s. f., g.-d. art. contextúrii; pl. contextúri

contextúră s. f. → textură

Intrare: contextură
contextură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contextu
  • contextura
plural
  • contexturi
  • contexturile
genitiv-dativ singular
  • contexturi
  • contexturii
plural
  • contexturi
  • contexturilor
vocativ singular
plural

contextură

  • 1. Ansamblu de caracteristici ale unei țesături care definesc structura ei.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 2. Mod în care sunt îmbinate elementele unui tot.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN sinonime: legătură înlănțuire

etimologie: