9 definiții pentru contextură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contextúră sf [At: DN3 / Pl: ~ri / E: fr contexture] 1 Ansamblu de caracteristici ale unei țesături care definesc structura ei. 2 Mod în care sunt îmbinate elementele unui tot. 3 Înlănțuire.

CONTEXTÚRĂ, contexturi, s. f. 1. Ansamblu de caracteristici ale unei țesături care definesc structura ei. 2. Mod în care sunt îmbinate elementele unui tot; înlănțuire, legătură. – Din fr. contexture.

CONTEXTÚRĂ, contexturi, s. f. 1. Ansamblu de caracteristici ale unei țesături care definesc structura ei. 2. Mod în care sunt îmbinate elementele unui tot; înlănțuire, legătură. – Din fr. contexture.

CONTEXTÚRĂ s.f. Mod în care sunt îmbinate elementele unui tot; înlănțuire; legătură. [< fr. contexture].

CONTEXTÚRĂ s. f. 1. mod de împletire a firelor unei țesături, care definesc structura ei. 2. mod în care sunt legate între ele diversele elemente ale unui tot; înlănțuire; legătură. ◊ (fig.) structură, schelet. (< fr. contexture)

CONTEXTÚRĂ ~i f. 1) Mod în care sunt îmbinate elementele unui întreg. 2) Ansamblu de elemente care definesc modul de alcătuire al unei țesături. /<fr. contexture

contextură f. 1. țesătura, înlănțuirea părților unui tot: contextură mușchilor; 2. legătura părților unei opere literare.

*contextúră f., pl. ĭ (d. context cu sufixu -ură; fr. contexture). Țesătură, legătură a părților între ele: contextura mușchilor (și fig.) contextura uneĭ cărțĭ, unuĭ discurs.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contextúră s. f., g.-d. art. contextúrii; pl. contextúri

contextúră s. f. → textură

Intrare: contextură
contextură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contextu
  • contextura
plural
  • contexturi
  • contexturile
genitiv-dativ singular
  • contexturi
  • contexturii
plural
  • contexturi
  • contexturilor
vocativ singular
plural

contextură

  • 1. Ansamblu de caracteristici ale unei țesături care definesc structura ei.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 2. Mod în care sunt îmbinate elementele unui tot.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN sinonime: legătură înlănțuire

etimologie: