3 definiții pentru contextuare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
contextuare sf [At: DN3 / P: ~tu-a~ / Pl: ~uări / E: context + -(u)are] (Rar) Încadrare într-un context (1).
CONTEXTUARE s.f. (Rar) Încadrare într-un context. [Pron. -tu-a-. / < context].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
contextuare s. f., g.-d. art. contextuării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: contextuare
contextuare substantiv feminin
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
contextuare, contextuărisubstantiv feminin
- 1. Încadrare într-un context. DN
etimologie:
- context DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.