7 definiții pentru contentație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contentație sf [At: GHICA, A. 860 / Pl: ~ii / E: lat contentatio] (Ltm) Mulțumire.

CONTENTÁȚIE, contentații, s. f. (Livr.) Mulțumire, satisfacție. – Din lat. contentatio.

CONTENTÁȚIE, contentații, s. f. (Latinism) Mulțumire, satisfacție. – Din lat. contentatio.

CONTENTÁȚIE s.f. (Latinism) Mulțumire, satisfacție. [Gen. -iei. / < lat. contentatio].

CONTENTÁȚIE s. f. mulțumire, satisfacție. (< lat. contentatio)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contentáție (livr.) (-ți-e) s. f., art. contentáția (-ți-a), g.-d. art. contentáției; pl. contentáții, art. contentáțiile (-ți-i-)

contentáție s. f. → tentație

Intrare: contentație
contentație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contentație
  • contentația
plural
  • contentații
  • contentațiile
genitiv-dativ singular
  • contentații
  • contentației
plural
  • contentații
  • contentațiilor
vocativ singular
plural

contentație

etimologie: