7 definiții pentru contentație
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
contentație sf [At: GHICA, A. 860 / Pl: ~ii / E: lat contentatio] (Ltm) Mulțumire.
CONTENTÁȚIE, contentații, s. f. (Livr.) Mulțumire, satisfacție. – Din lat. contentatio.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONTENTÁȚIE, contentații, s. f. (Latinism) Mulțumire, satisfacție. – Din lat. contentatio.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
CONTENTÁȚIE s.f. (Latinism) Mulțumire, satisfacție. [Gen. -iei. / < lat. contentatio].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONTENTÁȚIE s. f. mulțumire, satisfacție. (< lat. contentatio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
contentáție (livr.) (-ți-e) s. f., art. contentáția (-ți-a), g.-d. art. contentáției; pl. contentáții, art. contentáțiile (-ți-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
contentáție s. f. → tentație
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: contentație
contentație substantiv feminin
- silabație: -ți-e
| substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||