11 definiții pentru contențiune contenție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contențiune sf [At: DN3 / V: ~ție / P: ~ți-u~ / Pl: ~ni / E: fr contention, lat contentio, -onis] 1 Dezbatere. 2 Ceartă. 3 (Med) Menținere a corpului sau a unui organ al acestuia într-o anumită poziție.

CONTENȚIÚNE, contențiuni, s. f. 1. (Rar) Dezbatere, discuție (aprinsă). ♦ Ceartă, dispută. 2. (Med.) Menținere a unui organ sau a unei articulații într-o anumită poziție. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. contention, lat. contentio, -onis.

CONTENȚIÚNE, contențiuni, s. f. 1. (Rar) Dezbatere, discuție (aprinsă); ceartă, dispută. 2. (Med.) Menținere a corpului sau a unui organ într-o anumită poziție. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. contention, lat. contentio, -onis.

CONTENȚIÚNE s.f. 1. Dezbatere. ♦ Ceartă, dispută. 2. (Med.) Menținere a unei părți a corpului sau a unui organ într-o anumită poziție. [Var. contenție s.f. / cf. fr. contention, lat. contentio].

CONTENȚIÚNE s. f. 1. dezbatere ◊ ceartă, dispută. 2. tensiune puternică a mușchilor, a nervilor sau a spiritului. 3. procedeu de imobilizare a fragmentelor unui os fracturat, a unui organ, cu ajutorul aparatelor. ◊ procedeu de stăpânire forțată a bolnavilor psihici agitați; imobilizare a unui animal domestic în cursul examinării, îngrijirii sau al unei intervenții chirurgicale. (< fr. contention, lat. contentio)

*contențiúne f. (lat. conténtio, -ónis. V. pretențiune). Rar. Mare aplicațiune a spirituluĭ. Discusiune încordată.

conténție sf vz contențiune

CONTÉNȚIE s.f. v. contențiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contențiúne (rar) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. contențiúnii; pl. contențiúni

contențiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. contențiúnii; pl. contențiúni


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CONTÉNȚIE (< lat.) 1. (MED.) Menținerea în poziție normală a unui organ herniat, a unei articulații luxate etc., prin bandaj, aparat ghipsat sau prin alte mijloace. 2. (MED. VET.) Stăpînire forțată a animalelor în vederea examinării ori aplicării unui tratament prin procedee și cu ustensile adecvate (lavașa, frînghii etc.).

Intrare: contențiune
contențiune substantiv feminin
  • silabație: -ți-u-ne
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contențiune
  • contențiunea
plural
  • contențiuni
  • contențiunile
genitiv-dativ singular
  • contențiuni
  • contențiunii
plural
  • contențiuni
  • contențiunilor
vocativ singular
plural
contenție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contenție
  • contenția
plural
  • contenții
  • contențiile
genitiv-dativ singular
  • contenții
  • contenției
plural
  • contenții
  • contențiilor
vocativ singular
plural

contențiune contenție

  • 1. rar Dezbatere, discuție (aprinsă).
    surse: MDA2 DEX '09 DN sinonime: dezbatere discuție
  • 2. medicină Menținere a unui organ sau a unei articulații într-o anumită poziție.
    surse: MDA2 DEX '09 DN
    • diferențiere Procedeu de imobilizare a fragmentelor unui os fracturat, a unui organ, cu ajutorul aparatelor.
      surse: MDN '00
    • 2.1. Procedeu de stăpânire forțată a bolnavilor psihici agitați; imobilizare a unui animal domestic în cursul examinării, îngrijirii sau al unei intervenții chirurgicale.
      surse: MDN '00
  • 3. Tensiune puternică a mușchilor, a nervilor sau a spiritului.
    surse: MDN '00

etimologie: