11 definiții pentru contemplator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contemplator, ~oare smf, a [At: CĂLINESCU, I, 275 / Pl: ~i, ~oare / E: fr contemplateur, lat contemplator] 1-2 (Persoană) care contemplă.

CONTEMPLATÓR, -OÁRE, contemplatori, -oare, s. m. și f. Persoană care contemplă, care este cufundată în meditare, în visare. – Din fr. contemplateur, lat. contemplator.

CONTEMPLATÓR, -OÁRE, contemplatori, -oare, s. m. și f. Persoană care contemplă, care este cufundată în meditare, în visare. – Din fr. contemplateur, lat. contemplator.

CONTEMPLATÓR, -OÁRE, contemplatori, -oare, s. m. și f. Cel care contemplă, care este cufundat în visare. Pe marginea rîului... aceste asidue contemplatoare (= sălciile) privesc... cosmica rostogolire a apelor. BOGZA, C. O. 210.

CONTEMPLATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care contemplă, care este cufundat în visare. [Cf. fr. contemplateur, lat. contemplator].

CONTEMPLATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care contemplă, cufundat în visare. (< fr. contemplateur, lat. contemplator)

CONTEMPLATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care contemplă; om înclinat spre simpla contemplare a vieții. /<fr. contemplateur, lat. contemplator

*contemplatór, -oáre adj. Care contemplă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contemplatór s. m., pl. contemplatóri

contemplatór s. m., pl. contemplatóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONTEMPLATÓR adj. v. visător.

CONTEMPLATOR adj. contemplativ, meditativ, visător. (Fire ~.)

Intrare: contemplator
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contemplator
  • contemplatorul
  • contemplatoru‑
plural
  • contemplatori
  • contemplatorii
genitiv-dativ singular
  • contemplator
  • contemplatorului
plural
  • contemplatori
  • contemplatorilor
vocativ singular
  • contemplatorule
plural
  • contemplatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

contemplator, -oare contemplatoare contemplator

  • 1. (și) adjectival Persoană care contemplă, care este cufundată în meditare, în visare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: contemplativ meditativ visător un exemplu
    exemple
    • Pe marginea rîului... aceste asidue contemplatoare (= sălciile) privesc... cosmica rostogolire a apelor. BOGZA, C. O. 210.
      surse: DLRLC

etimologie: