11 definiții pentru contemplatoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

contemplator, ~oare smf, a [At: CĂLINESCU, I, 275 / Pl: ~i, ~oare / E: fr contemplateur, lat contemplator] 1-2 (Persoană) care contemplă.

CONTEMPLATÓR, -OÁRE, contemplatori, -oare, s. m. și f. Persoană care contemplă, care este cufundată în meditare, în visare. – Din fr. contemplateur, lat. contemplator.

CONTEMPLATÓR, -OÁRE, contemplatori, -oare, s. m. și f. Persoană care contemplă, care este cufundată în meditare, în visare. – Din fr. contemplateur, lat. contemplator.

CONTEMPLATÓR, -OÁRE, contemplatori, -oare, s. m. și f. Cel care contemplă, care este cufundat în visare. Pe marginea rîului... aceste asidue contemplatoare (= sălciile) privesc... cosmica rostogolire a apelor. BOGZA, C. O. 210.

CONTEMPLATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care contemplă, care este cufundat în visare. [Cf. fr. contemplateur, lat. contemplator].

CONTEMPLATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care contemplă, cufundat în visare. (< fr. contemplateur, lat. contemplator)

CONTEMPLATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care contemplă; om înclinat spre simpla contemplare a vieții. /<fr. contemplateur, lat. contemplator

*contemplatór, -oáre adj. Care contemplă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contemplatoáre s. f., g.-d. art. contemplatoárei; pl. contemplatoáre

contemplatoáre s. f., g.-d. art. contemplatoárei; pl. contemplatoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONTEMPLATÓR adj. v. visător.

CONTEMPLATOR adj. contemplativ, meditativ, visător. (Fire ~.)

Intrare: contemplatoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • contemplatoare
  • contemplatoarea
plural
  • contemplatoare
  • contemplatoarele
genitiv-dativ singular
  • contemplatoare
  • contemplatoarei
plural
  • contemplatoare
  • contemplatoarelor
vocativ singular
  • contemplatoare
  • contemplatoareo
plural
  • contemplatoarelor

contemplator, -oare contemplatoare contemplator

  • 1. (și) adjectival Persoană care contemplă, care este cufundată în meditare, în visare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: contemplativ meditativ visător un exemplu
    exemple
    • Pe marginea rîului... aceste asidue contemplatoare (= sălciile) privesc... cosmica rostogolire a apelor. BOGZA, C. O. 210.
      surse: DLRLC

etimologie: