14 definiții pentru contemplatoare

contemplatoáre s. f., g.-d. art. contemplatoárei; pl. contemplatoáre

contemplatoáre s. f., g.-d. art. contemplatoárei; pl. contemplatoáre

contemplatór, ~oáre smf, a [At: CĂLINESCU, I, 275 / Pl: ~i, ~oáre / E: fr contemplateur, lat contemplator] 1-2 (Persoană) care contemplă.

CONTEMPLATÓR, -OÁRE, contemplatori, -oare, s. m. și f. Persoană care contemplă, care este cufundată în meditare, în visare. – Din fr. contemplateur, lat. contemplator.

CONTEMPLATÓR, -OÁRE, contemplatori, -oare, s. m. și f. Persoană care contemplă, care este cufundată în meditare, în visare. – Din fr. contemplateur, lat. contemplator.

CONTEMPLATÓR, -OÁRE, contemplatori, -oare, s. m. și f. Cel care contemplă, care este cufundat în visare. Pe marginea rîului... aceste asidue contemplatoare (= sălciile) privesc... cosmica rostogolire a apelor. BOGZA, C. O. 210.

contemplatór s. m., pl. contemplatóri

contemplatór s. m., pl. contemplatóri

CONTEMPLATÓR adj. v. visător.

CONTEMPLATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care contemplă, care este cufundat în visare. [Cf. fr. contemplateur, lat. contemplator].

CONTEMPLATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care contemplă, cufundat în visare. (< fr. contemplateur, lat. contemplator)

CONTEMPLATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care contemplă; om înclinat spre simpla contemplare a vieții. /<fr. contemplateur, lat. contemplator

*contemplatór, -oáre adj. Care contemplă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONTEMPLATÓR adj. contemplativ, meditativ, visător. (Fire ~.)

Intrare: contemplatoare
contemplatoare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contemplatoare contemplatoarea
plural contemplatoare contemplatoarele
genitiv-dativ singular contemplatoare contemplatoarei
plural contemplatoare contemplatoarelor
vocativ singular
plural