7 definiții pentru contant
contánt, ~ă a [At: I. PANȚU, PR. 11 / Pl: ~nți, ~e / E: fr comptant] (Frm; d. bani) În numerar.
CONTÁNT, -Ă, contanți, -te, adj. (Franțuzism; despre bani) În numerar, peșin. – Cf. fr. comptant.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONTÁNT, -Ă, contanți, -te, adj. (Franțuzism; despre bani) În numerar, peșin, gheață. – Cf. fr. comptant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
contánt (rar) adj. m., pl. contánți; f. contántă, pl. contánte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
contánt adj. m., pl. contánți; f. sg. contántă, pl. contánte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CONTÁNT, -Ă adj. (Franțuzism; despre bani) În numerar, peșin, gheață. [Cf. fr. comptant].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONTÁNT, -Ă adj. (despre bani) în numerar, peșin, cash. (< it. contante, fr. comptant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: contant
contant adjectiv
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | contant | contantul | contantă | contanta |
| plural | contanți | contanții | contante | contantele | |
| genitiv-dativ | singular | contant | contantului | contante | contantei |
| plural | contanți | contanților | contante | contantelor | |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||