contadínă (înv.) s. f., g.-d. art. contadínei; pl. contadíne

contadínă s. f., g.-d. art. contadínei; pl. contadíne

contadín, ~ă smf [At: ALECSANDRI, P. III, 131 / Pl: ~i, ~e / E: it contadino] (Itî) Țăran italian.

CONTADÍN, contadini, s. m. (Înv.) Țăran (italian). – Din it. contadino.

CONTADÍN, -Ă, contadini, -e, s. m. și f. (Italienism înv.) Țăran (italian). – Din it. contadino.

contadín (înv.) s. m., pl. contadíni

contadín s. m., pl. contadíni

CONTADÍN, -Ă adj., s.m. și f. (Italienism) (De) țăran (italian). [< it. contadino].

CONTADÍN, -Ă s. m. f. (rar) țăran (italian). (< it. contadino)

contadin m. țăran din Italia: svârle vesel portocale ’n voiosul contadin AL.