2 intrări

7 definiții

contactáre s. f., g.-d. art. contactării, pl. contactări

contactá vt [At: DN3/ Pzi: ~téz / E: fr contacter] A stabili o legătură cu cineva.

contactá vb., ind. prez. 1 sg. contactéz, 3 sg. și pl. contacteáză

CONTACTÁ vb. I. tr. (Fam.) A lua contact, a stabili legătura cu cineva. [< fr. contacter].

CONTACTÁ vb. tr. a stabili legătura cu o persoană, cu un organism. (< fr. contacter)

A CONTACTÁ ~éz intranz. A lua contact (cu cineva). /Din contact


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

contactá vb. I A stabili legătura cu cineva ◊ „Specialiștii interesați pot contacta direct conducerea institutului fără anunț prealabil [...] în celelalte zile, conducerea institutului poate fi contactată cu programare prealabilă.” R.l. 12 VIII 75 p. 4 (din fr. contacter; cf. engl. to contact; PR 1940; DN3)

Intrare: contactare
contactare infinitiv lung
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contactare contactarea
plural contactări contactările
genitiv-dativ singular contactări contactării
plural contactări contactărilor
vocativ singular
plural
Intrare: contacta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) contacta contactare contactat contactând singular plural
contactea contactați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) contactez (să) contactez contactam contactai contactasem
a II-a (tu) contactezi (să) contactezi contactai contactași contactaseși
a III-a (el, ea) contactea (să) contacteze contacta contactă contactase
plural I (noi) contactăm (să) contactăm contactam contactarăm contactaserăm, contactasem*
a II-a (voi) contactați (să) contactați contactați contactarăți contactaserăți, contactaseți*
a III-a (ei, ele) contactea (să) contacteze contactau contacta contactaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)