8 definiții pentru consumptibil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

consumptíbil, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr consomptible] (Jur) Care dispare sau își schimbă substanța de la prima întrebuințare.

CONSUMPTÍBIL, -Ă, consumptibili, -e, adj. (Jur.; despre bunuri) Care este distrus sau înstrăinat de la prima întrebuințare. – Din fr. consomptible.

CONSUMPTÍBIL, -Ă, consumptibili, -e, adj. (Jur.; despre bunuri) Care dispare sau care își schimbă substanța de la prima întrebuințare. – Din fr. consomptible.

CONSUMPTÍBIL, -Ă adj. (Jur.; despre bunuri) Consumabil. [Cf. fr. consumptible].

CONSUMPTÍBIL, -Ă adj. (jur.; despre bunuri) care este distrus, înstrăinat de la prima întrebuințare. (< lat. consumptibilis, după fr. consomptible)

CONSUMPTÍBIL ~ă (~i, ~e) (despre bunuri) Care dispare sau care își schimbă substanța de la prima întrebuințare. /<fr. consomptible


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

consumptíbil (-sump-ti-) adj. m., pl. consumptíbili; f. consumptíbilă, pl. consumptíbile

consumptíbil adj. m. (sil. -sump-), pl. consumptíbili; f. sg. consumptíbilă, pl. consumptíbile

Intrare: consumptibil
consumptibil adjectiv
  • silabație: con-sump-ti-bil
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consumptibil
  • consumptibilul
  • consumptibilu‑
  • consumptibilă
  • consumptibila
plural
  • consumptibili
  • consumptibilii
  • consumptibile
  • consumptibilele
genitiv-dativ singular
  • consumptibil
  • consumptibilului
  • consumptibile
  • consumptibilei
plural
  • consumptibili
  • consumptibililor
  • consumptibile
  • consumptibilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

consumptibil

etimologie: