12 definiții pentru consulat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONSULAT, consulate, s. n. 1. Reprezentanță a unui stat în alt stat, condusă de un consul (1); (concr.) clădirea în care sunt instalate birourile acestui serviciu. 2. (În republica romană) Perioadă de guvernare a unui consul (2). – Din fr. consulat, lat. consulatus.

consulat sn [At: GHICA, S. 183 / Pl: ~e / E: fr consulat, lat consulatus] 1 (În Republica romană) Perioadă de guvernare a unui consul (1). 2 Reprezentanță a unui stat în alt stat, condusă de un consul (3). 3 (Ccr) Clădire în care sunt instalate birourile acestui serviciu.

CONSULAT, consulate, s. n. 1. (În republica romană) Perioada de guvernare a unui consul (1). 2. Reprezentanță a unui stat în alt stat, condusă de un consul (2); (concr.) clădirea în care sunt instalate birourile acestui serviciu. – Din fr. consulat, lat. consulatus.

CONSULAT, (1) consulate, s. n. 1. Funcția de consul, serviciul condus de acesta; (concretizat) clădirea în care sînt instalate birourile lui. Eram rău notat și la palat și la consulat. GHICA, S. 183. 2. (În republica romană) Perioadă de guvernare a unui consul (2).

CONSULAT s.n. 1. Perioadă de guvernare a unui consul în vechea Romă. ♦ Guvernămînt consular al Republicii Franceze între 1799 și 1804. 2. Demnitatea și funcția de consul; (concr.) reședința unui consul. [Cf. lat. consulatus, fr. consulat, germ. Konsulat].

CONSULAT s. n. 1. (în Roma antică) perioadă de guvernare a unui consul (1). ◊ guvernare consulară a Republicii Franceze între 1799 și 1804. 2. reprezentanță diplomatică a unui stat în alt stat, inferioară ambasadei; sediul reprezentanței. (< fr. consulat, lat. consulatus)

CONSULAT ~e n. 1) Funcția de consul. 2) Durată cât cineva ocupă această funcție. 3) Reprezentanță permanentă, prezidată de un consul. 4) Sediul acestei reprezentanțe. /<fr. consulat, lat. consulatus

consulat n. 1. demnitate de consul; 2. funcțiune de consul întró țară străină; 3. reședința unui consul; 4. guvernul consular în Franța dela 1799 până la 1804.

*consulát n., pl. e (lat. consulatus). Demnitatea de consul. Durata eĭ. Cancelaria unuĭ consul. Guvernu consular stabilit în Francia de constituțiunea anuluĭ VIII.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

consulat s. n., pl. consulate

Intrare: consulat
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consulat
  • consulatul
  • consulatu‑
plural
  • consulate
  • consulatele
genitiv-dativ singular
  • consulat
  • consulatului
plural
  • consulate
  • consulatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

consulat, consulatesubstantiv neutru

  • 1. Reprezentanță a unui stat în alt stat, condusă de un consul. DEX '09 MDN '00
    • format_quote Eram rău notat și la palat și la consulat. GHICA, S. 183. DLRLC
    • diferențiere (numai) singular Funcția de consul, serviciul condus de acesta. DLRLC DN
    • 1.1. concretizat Clădirea în care sunt instalate birourile acestui serviciu. DEX '09 DLRLC MDN '00
    • 1.2. concretizat Reședința unui consul. DN
  • 2. (În republica romană) Perioadă de guvernare a unui consul. DEX '09 DLRLC DN
    • 2.1. Guvernământ consular al Republicii Franceze între 1799 și 1804. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.