11 definiții pentru consulat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

consulat sn [At: GHICA, S. 183 / Pl: ~e / E: fr consulat, lat consulatus] 1 (În Republica romană) Perioadă de guvernare a unui consul (1). 2 Reprezentanță a unui stat în alt stat, condusă de un consul (3). 3 (Ccr) Clădire în care sunt instalate birourile acestui serviciu.

CONSULÁT, consulate, s. n. 1. Reprezentanță a unui stat în alt stat, condusă de un consul (1); (concr.) clădirea în care sunt instalate birourile acestui serviciu. 2. (În republica romană) Perioadă de guvernare a unui consul (2). – Din fr. consulat, lat. consulatus.

CONSULÁT, consulate, s. n. 1. (În republica romană) Perioada de guvernare a unui consul (1). 2. Reprezentanță a unui stat în alt stat, condusă de un consul (2); (concr.) clădirea în care sunt instalate birourile acestui serviciu. – Din fr. consulat, lat. consulatus.

CONSULÁT, (1) consulate, s. n. 1. Funcția de consul, serviciul condus de acesta; (concretizat) clădirea în care sînt instalate birourile lui. Eram rău notat și la palat și la consulat. GHICA, S. 183. 2. (În republica romană) Perioadă de guvernare a unui consul (2).

CONSULÁT s.n. 1. Perioadă de guvernare a unui consul în vechea Romă. ♦ Guvernământ consular al Republicii Franceze între 1799 și 1804. 2. Demnitatea și funcția de consul; (concr.) reședința unui consul. [Cf. lat. consulatus, fr. consulat, germ. Konsulat].

CONSULÁT s. n. 1. (în Roma antică) perioadă de guvernare a unui consul (1). ◊ guvernare consulară a Republicii Franceze între 1799 și 1804. 2. reprezentanță diplomatică a unui stat în alt stat, inferioară ambasadei; sediul reprezentanței. (< fr. consulat, lat. consulatus)

CONSULÁT ~e n. 1) Funcția de consul. 2) Durată cât cineva ocupă această funcție. 3) Reprezentanță permanentă, prezidată de un consul. 4) Sediul acestei reprezentanțe. /<fr. consulat, lat. consulatus

consulat n. 1. demnitate de consul; 2. funcțiune de consul întró țară străină; 3. reședința unui consul; 4. guvernul consular în Franța dela 1799 până la 1804.

*consulát n., pl. e (lat. consulatus). Demnitatea de consul. Durata eĭ. Cancelaria unuĭ consul. Guvernu consular stabilit în Francia de constituțiunea anuluĭ VIII.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

consulát s. n., pl. consuláte

consulát s. n., pl. consuláte

Intrare: consulat
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consulat
  • consulatul
  • consulatu‑
plural
  • consulate
  • consulatele
genitiv-dativ singular
  • consulat
  • consulatului
plural
  • consulate
  • consulatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

consulat

  • 1. Reprezentanță a unui stat în alt stat, condusă de un consul.
    surse: DEX '09 MDN '00 un exemplu
    exemple
    • Eram rău notat și la palat și la consulat. GHICA, S. 183.
      surse: DLRLC
    • diferențiere (numai) singular Funcția de consul, serviciul condus de acesta.
      surse: DLRLC DN
    • 1.1. concretizat Clădirea în care sunt instalate birourile acestui serviciu.
      surse: DEX '09 DLRLC MDN '00
    • 1.2. concretizat Reședința unui consul.
      surse: DN
  • 2. (În republica romană) Perioadă de guvernare a unui consul.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 2.1. Guvernământ consular al Republicii Franceze între 1799 și 1804.
      surse: DN

etimologie: