8 definiții pentru consubstanțial


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

consubstanțiál, ~ă a [At: DN3 / P: ~ți-al / Pl: ~i, ~e / E: fr consubstantiel] Care este alcătuit din aceeași substanță.

CONSUBSTANȚIÁL, -Ă, consubstanțiali, -e, adj. Care este constituit din aceeași substanță. [Pr.: -ți-al] – Din fr. consubstantiel.

CONSUBSTANȚIÁL, -Ă, consubstanțiali, -e, adj. Care este constituit din aceeași substanță. [Pr.: -ți-al] – Din fr. consubstantiel.

CONSUBSTANȚIÁL, -Ă adj. Care este alcătuit din aceeași substanță. [Pron. -ți-al. / cf. lat. consubstantialis, fr. consubstantiel].

CONSUBSTANȚIÁL, -Ă adj. alcătuit din aceeași substanță. (< fr. consubstantiel)

consubstanțial a. care e din una și aceeaș substanță, vorbind de cele trei fețe ale sfintei Treimi.

*consubstanțiál, -ă adj. (lat. consubstantialis. V. substanță). Teol. Din aceĭașĭ substanță, egal în constituțiune, de aceĭașĭ ființă: cele treĭ persoane ale sfinteĭ Treimĭ îs consubstanțiale.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

consubstanțiál (-ți-al) adj. m., pl. consubstanțiáli; f. consubstanțiálă, pl. consubstanțiále

consubstanțiál adj. → substanțial

Intrare: consubstanțial
consubstanțial adjectiv
  • silabație: -ți-al
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consubstanțial
  • consubstanțialul
  • consubstanțialu‑
  • consubstanția
  • consubstanțiala
plural
  • consubstanțiali
  • consubstanțialii
  • consubstanțiale
  • consubstanțialele
genitiv-dativ singular
  • consubstanțial
  • consubstanțialului
  • consubstanțiale
  • consubstanțialei
plural
  • consubstanțiali
  • consubstanțialilor
  • consubstanțiale
  • consubstanțialelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

consubstanțial

  • 1. Care este constituit din aceeași substanță.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: