CONSTITUANT, -Ă, constituanți, -te, adj. Privitor la constituție; constitutiv. ◊ Adunare constituantă v. adunare. [Pr.: -tu-ant] – Din fr. constituant.

constituant, ~a a [At: GHICA, A. 40 / P: ~tu-ant / Pl: ~nți, ~e / E: fr constituant] 1 Constitutiv (1). 2 (Îs) Adunare ~ă Adunare formată din reprezentanți aleși democratic, pe baza sufragiului universal, având sarcina de a vota sau a modifica constituția sau de a îndeplini funcțiile parlamentului.

CONSTITUANT, -Ă, constituanți, -te, adj. Privitor la constituție; constitutiv. ◊ Adunare constituantă = adunare formată din reprezentanți aleși de cetățeni, după anumite norme, pentru a vota sau a modifica constituția. [Pr.: -tu-ant] – Din fr. constituant.

CONSTITUANT, -Ă adj. Care constituie, constitutiv. ◊ Adunare constituantă = adunare reprezentativă care are sarcina de a vota sau de a modifica constituția. [Pron. -tu-ant. / < fr. constituant].

CONSTITUANT, -Ă adj. referitor la constituție. ♦ adunare ~ă = adunare reprezentativă care are sarcina de a elabora, de a modifica o constituție. (< fr. constituant)

CONSTITUANT ~tă (~ți, ~te) v. CONSTITUTIV. ◊ Adunare ~tă reuniune a reprezentanților aleși în vederea adoptării sau modificării unei constituții. [Sil. -tu-ant] /<fr. constituant

constituant a. ce conștitue, ce intră în compozițiune: părțile constituante ale unui corp; Putere constituantă, care singură are dreptul a stabili sau a schimba Constituțiunea țării; Adunare constituantă, care are misiunea de a face o constituțiune politică: Constituanta din 1866 votă Constituțiunea Principatelor-Unite, devenită în urmă legea fundamentală a Regatului României.

*constituánt, -ă adj. (fr. constituant). Constitutiv: părțile constituante (Rar). Adunare constituantă (saŭ ca s. f. numaĭ constituantă), adunare de deputațĭ și senatorĭ p. a stabili o constituțiune politică (cum aŭ fost statele generale convocate la 1789 în Francia saŭ cea care, la 1866, a votat constituțiunea Româniiĭ).

CONSTITUANTĂ, constituante, adj. f. (În expr.) Adunare constituantă = adunare formată din reprezentanți aleși de cetățeni după anumite norme, pentru a vota sau a modifica constituția. Adunarea, constituantă a dat Franței constituția burgheză din 1789. – Pronunțat: -tu-an-.

constituant (referitor la Constituție) (desp. -tu-ant) adj. m., pl. constituanți; f. constituantă, pl. constituante (frecv. în: adunare constituantă)

constituant (referitor la constituție) (-tu-ant) adj. m., pl. constituanți; f. constituantă, pl. constituante

constituant (referitor la constituție) adj. m. (sil. -tu-ant), pl. constituanți; f. sg. constituantă, pl. constituante

CONSTITUANTĂ s. v. adunare constituantă.

ADUNAREA CONSTITUANTĂ, adunare aleasă conform prevederilor Legii electorale din 1864, cu menirea de a pune bazele regimului politic instaurat la 11 febr. 1866. Una din primele sale măsuri a constituit-o proclamarea lui Carol de Hohenzollern ca domnitor al României. După adoptarea Constituției, la 29 iun. 1866, și-a încetat activitatea.

ADUNAREA NAȚIONALĂ CONSTITUANTĂ A BUCOVINEI, adunare întrunită la Cernăuți în ziua de 27 oct. 1918, care a hotărît unirea acestui străvechi teritoriu românesc cu patria mamă; a ales Consiliul Național în frunte cu Iancu Flondor, care a preluat conducerea Bucovinei pînă la înfăptuirea Unirii.