8 definiții pentru constantan

constantán sns [At: DN3 / E: fr constantan] Aliaj de cupru și nichel, cu coeficient de dilatatere mic și rezistență specifică mare, întrebuințat la confecționarea rezistențelor electrice, a reostatelor, a termoelementelor etc.

CONSTANTÁN s. n. Aliaj de cupru și de nichel, cu coeficient de dilatare mic și rezistență specifică mare, folosit la confecționarea rezistențelor electrice, a reostatelor, a termoelementelor etc. – Din fr. constantan.

CONSTANTÁN s. n. Aliaj de cupru și de nichel, cu coeficient de dilatare mic și rezistență specifică mare, întrebuințat la confecționarea rezistențelor electrice, a reostatelor, a termoelementelor etc. – Din fr. constantan.

CONSTANTÁN s.n. Aliaj de cupru și nichel cu coeficient de dilatare mic și rezistență specifică mare, întrebuințat la fabricarea rezistențelor electrice. [< fr. constantan].

CONSTANTÁN s. n. aliaj de cupru și nichel cu rezistivitate mare și constantă. (< fr. constantan)

CONSTANTÁN n. Aliaj de cupru și nichel, cu rezistență specifică mare și constantă, întrebuințat la confecționarea rezistențelor electrice. /<fr. constantan

Intrare: constantan
constantan substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular constantan constantanul
plural
genitiv-dativ singular constantan constantanului
plural
vocativ singular
plural