2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

constănțean, ~ă [At: DEX2 / Pl: ~eni, ~ene / E: Constanța + -ean] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația Constanței. 3-4 smf, a (Om) originar din Constanța. 5 smp Populație care locuiește în Constanța. 6-7 a Care aparține Constanței sau constănțenilor (5). 8-9 a Privitor la Constanța sau la constănțeni (5). 10-11 a Care este specific Constanței sau constănțenilor (5). 12 a Care provine din Constanța.

CONSTĂNȚEÁN, -Ă, constănțeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Constanța. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Constanța ori constănțenilor (1), referitor la municipiul sau județul Constanța ori la constănțeni. – Constanța (n. pr.) + suf. -ean.

CONSTĂNȚEÁN, -Ă, constănțeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în municipiul sau județul Constanța. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din municipiul sau județul Constanța. – Constanța (n. pr.) + suf. -ean.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

constănțeán adj. m., s. m., pl. constănțéni; adj. f. constănțeánă, pl. constănțéne

constănțeán adj. m., s. m., pl. constănțéni; f. sg. constănțeánă, pl. constănțéne

Intrare: constănțean (adj.)
constănțean1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A17)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • constănțean
  • constănțeanul
  • constănțeanu‑
  • constănțea
  • constănțeana
plural
  • constănțeni
  • constănțenii
  • constănțene
  • constănțenele
genitiv-dativ singular
  • constănțean
  • constănțeanului
  • constănțene
  • constănțenei
plural
  • constănțeni
  • constănțenilor
  • constănțene
  • constănțenelor
vocativ singular
plural
Intrare: constănțean (s.m.)
constănțean2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • constănțean
  • constănțeanul
  • constănțeanu‑
plural
  • constănțeni
  • constănțenii
genitiv-dativ singular
  • constănțean
  • constănțeanului
plural
  • constănțeni
  • constănțenilor
vocativ singular
  • constănțeanule
  • constănțene
plural
  • constănțenilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

constănțean

  • 1. substantiv masculin Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Constanța.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. adjectiv Care aparține municipiului sau județului Constanța ori constănțenilor (1), referitor la municipiul sau județul Constanța ori la constănțeni.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • nume propriu Constanța + sufix -ean.
    surse: DEX '09 DEX '98