opțiuni
  • info
2 intrări
19 definiții

Explicative DEX

CONSPECTARE, conspectări, s. f. Acțiunea de a conspecta și rezultatul ei. – V. conspecta.

CONSPECTARE, conspectări, s. f. Acțiunea de a conspecta și rezultatul ei. – V. conspecta.

conspectare sf [At: DEX2 / Pl: ~tări / E: conspecta] Întocmire a unui conspect (1).

CONSPECTARE s. f. Acțiunea de a conspecta V. rezumare. Numai studiul individual și conspectarea materialelor studiate permite o fixare și o aprofundare a cunoștințelor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2597.

CONSPECTARE s. f. Acțiunea de a conspecta.

CONSPECTARE s.f. Acțiunea de a conspecta. [< conspecta].

CONSPECTA, conspectez, vb. I. Tranz. A întocmi conspecte (1). – Din conspect. Cf. rus. konspektirovat.

CONSPECTA, conspectez, vb. I. Tranz. A întocmi conspecte (1). – Din conspect. Cf. rus. konspektirovat.

conspecta vt [At: DEX2 / Pzi: ~tez / E: conspect] A întocmi un conspect (1).

CONSPECTA, conspectez, vb. I. Tranz. A nota în mod sintetic și sistematic datele esențiale ale unei probleme pe baza unui material documentar. V. rezuma.

CONSPECTA, econspecteze, vb. I. Tranz. A nota în mod sintetic și sistematic datele esențiale ale unei probleme, pe baza unui material documentar. – Lat. lit. conspectare.

CONSPECTA vb. I. tr. A întocmi un conspect; a rezuma. [<conspect].

CONSPECTA vb. tr. a întocmi un conspect; a rezuma. (< conspect)

A CONSPECTA ~ez tranz. (expuneri, lucrări) A reda printr-un conspect. /Din conspect

Ortografice DOOM

conspectare s. f., g.-d. art. conspectării; pl. conspectări

conspectare s. f., g.-d. art. conspectării; pl. conspectări

conspectare s. f., g.-d. art. conspectării; pl. conspectări

conspecta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. conspectez, 3 conspectează; conj. prez. 1 sg. să conspectez, 3 să conspecteze

conspecta (a ~) vb., ind. prez. 3 conspectează

conspecta vb., ind. prez. 1 sg. conspectez, 3 sg. și pl. conspectează

Argou

conspecta, conspectez v. t. a bea.

Intrare: conspectare
conspectare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conspectare
  • conspectarea
plural
  • conspectări
  • conspectările
genitiv-dativ singular
  • conspectări
  • conspectării
plural
  • conspectări
  • conspectărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: conspecta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • conspecta
  • conspectare
  • conspectat
  • conspectatu‑
  • conspectând
  • conspectându‑
 singular plural
  • conspectează
  • conspectați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • conspectez
 (să)
  • conspectez
  • conspectam
  • conspectai
  • conspectasem
a II-a (tu)
  • conspectezi
 (să)
  • conspectezi
  • conspectai
  • conspectași
  • conspectaseși
a III-a (el, ea)
  • conspectează
 (să)
  • conspecteze
  • conspecta
  • conspectă
  • conspectase
plural I (noi)
  • conspectăm
 (să)
  • conspectăm
  • conspectam
  • conspectarăm
  • conspectaserăm
  • conspectasem
a II-a (voi)
  • conspectați
 (să)
  • conspectați
  • conspectați
  • conspectarăți
  • conspectaserăți
  • conspectaseți
a III-a (ei, ele)
  • conspectează
 (să)
  • conspecteze
  • conspectau
  • conspectară
  • conspectaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

conspectare, conspectărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a conspecta și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Numai studiul individual și conspectarea materialelor studiate permite o fixare și o aprofundare a cunoștințelor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2597. DLRLC
etimologie:
  • vezi conspecta DEX '09 DEX '98 DN

conspecta, conspectezverb

etimologie:
  • conspect DEX '09 DEX '98 DN
  • cf. limba rusă konspektirovat DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.