2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conspectare sf [At: DEX2 / Pl: ~tări / E: conspecta] Întocmire a unui conspect (1).

CONSPECTÁRE, conspectări, s. f. Acțiunea de a conspecta și rezultatul ei. – V. conspecta.

CONSPECTÁRE, conspectări, s. f. Acțiunea de a conspecta și rezultatul ei. – V. conspecta.

CONSPECTÁRE s. f. Acțiunea de a conspecta V. rezumare. Numai studiul individual și conspectarea materialelor studiate permite o fixare și o aprofundare a cunoștințelor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2597.

CONSPECTÁRE s.f. Acțiunea de a conspecta. [< conspecta].

conspecta vt [At: DEX2 / Pzi: ~téz / E: conspect] A întocmi un conspect (1).

CONSPECTÁ, conspectez, vb. I. Tranz. A întocmi conspecte (1). – Din conspect. Cf. rus. konspektirovat.

CONSPECTÁ, conspectez, vb. I. Tranz. A întocmi conspecte (1). – Din conspect. Cf. rus. konspektirovat.

CONSPECTÁ, conspectez, vb. I. Tranz. A nota în mod sintetic și sistematic datele esențiale ale unei probleme pe baza unui material documentar. V. rezuma.

CONSPECTÁ vb. I. tr. A întocmi un conspect; a rezuma. [<conspect].

CONSPECTÁ vb. tr. a întocmi un conspect; a rezuma. (< conspect)

A CONSPECTÁ ~éz tranz. (expuneri, lucrări) A reda printr-un conspect. /Din conspect


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conspectáre s. f., g.-d. art. conspectắrii; pl. conspectắri

conspectáre s. f., g.-d. art. conspectării; pl. conspectări

conspectá (a ~) vb., ind. prez. 3 conspecteáză

conspectá vb., ind. prez. 1 sg. conspectéz, 3 sg. și pl. conspecteáză


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

conspecta, conspectez v. t. a bea.

Intrare: conspectare
conspectare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conspectare
  • conspectarea
plural
  • conspectări
  • conspectările
genitiv-dativ singular
  • conspectări
  • conspectării
plural
  • conspectări
  • conspectărilor
vocativ singular
plural
Intrare: conspecta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • conspecta
  • conspectare
  • conspectat
  • conspectatu‑
  • conspectând
  • conspectându‑
singular plural
  • conspectea
  • conspectați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • conspectez
(să)
  • conspectez
  • conspectam
  • conspectai
  • conspectasem
a II-a (tu)
  • conspectezi
(să)
  • conspectezi
  • conspectai
  • conspectași
  • conspectaseși
a III-a (el, ea)
  • conspectea
(să)
  • conspecteze
  • conspecta
  • conspectă
  • conspectase
plural I (noi)
  • conspectăm
(să)
  • conspectăm
  • conspectam
  • conspectarăm
  • conspectaserăm
  • conspectasem
a II-a (voi)
  • conspectați
(să)
  • conspectați
  • conspectați
  • conspectarăți
  • conspectaserăți
  • conspectaseți
a III-a (ei, ele)
  • conspectea
(să)
  • conspecteze
  • conspectau
  • conspecta
  • conspectaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

conspectare

  • 1. Acțiunea de a conspecta și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Numai studiul individual și conspectarea materialelor studiate permite o fixare și o aprofundare a cunoștințelor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2597.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi conspecta
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

conspecta

etimologie:

  • conspect
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • cf. limba rusă konspektirovat
    surse: DEX '98 DEX '09