opțiuni

11 definiții pentru consonantism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

consonantísm sm [At: DA / Pl: ~e / E: fr consonantisme] Sistem sau totalitate a consoanelor unei limbi.

CONSONANTÍSM s. n. Sistemul sau totalitatea consoanelor unei limbi. – Din fr. consonantisme.

CONSONANTÍSM s. n. Sistemul sau totalitatea consoanelor unei limbi. – Din fr. consonantisme.

CONSONANTÍSM s. n. Sistemul consoanelor dintr-o limbă. Consonantismul limbii romîne.

CONSONANTÍSM s.n. 1. Sistemul consoanelor unei limbi. 2. Parte a foneticii istorice a unei limbi care se ocupă cu studiul consoanelor. [< fr. consonantisme].

CONSONANTÍSM s. n. sistemul consoanelor unei limbi. (< fr. consonantisme)

CONSONANTÍSM n. Sistem al sunetelor consoane proprii unei limbi. /<fr. consonantisme, germ. Konsonantismus

consonantism n. totalitatea consoanelor și regulele privitoare la schimbările lor fonetice.

*consonantízm n., pl. e (d. consonantă). Gram. Totalitatea consonantelor și regulele relative la schimbările lor fonetice.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

consonantísm s. n.

consonantísm s. n.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CONSONANTÍSM s. n. (< fr. consonantisme): 1. sistem al consoanelor unei limbi; totalitatea consoanelor unei limbi. 2. parte a foneticii istorice a unei limbi, care se ocupă cu studiul consoanelor.

Intrare: consonantism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consonantism
  • consonantismul
  • consonantismu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • consonantism
  • consonantismului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

consonantism

  • 1. Sistemul sau totalitatea consoanelor unei limbi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Consonantismul limbii române.
      surse: DLRLC
  • 2. Parte a foneticii istorice a unei limbi care se ocupă cu studiul consoanelor.
    surse: DN

etimologie: