CONSOLIDAȚIE, consolidații, s. f. Consolidare. – Din fr. consolidation.

consolidat, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: consolida] 1 Întărit. 2 Întemeiat. 3 Asigurat.

consolidație sf [At: DA ms / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr consolidation] 1-3 Consolidare (1-3).

consolidațiune sf vz consolidație

CONSOLIDAȚIE, consolidații, s. f. Consolidare. – Din fr. consolidation.

CONSOLIDAȚIE s.f. Consolidare. [Gen. -iei, var. consolidațiune s.f. /< fr. consolidation].

CONSOLIDAȚIUNE s.f. v. consolidație.

CONSOLIDAȚIE s. f. consolidare. (< fr. consolidation)

consolidat a. făcut solid: datorie sau rentă consolidată, a cării plată e asigurată printr’un fond de garanție.

*consolidát, -ă adj. Întărit. Datorie, rentă consolidată, a căreĭ plată e asigurată printr’un fond de garanție.

*consolidațiúne f. (lat. consolidátio, -ónis). Acțiunea de a consolida. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

consolidație (rar) (desp. -ți-e) s. f., art. consolidația (desp. -ți-a), g.-d. art. consolidației; pl. consolidații, art. consolidațiile (desp. -ți-i-)

consolidație (rar) (-ți-e) s. f., art. consolidația (-ți-a), g.-d. art. consolidației; pl. consolidații, art. consolidațiile (-ți-i-)

consolidație s. f. (sil. -ți-e), art. consolidația (sil. -ți-a), g.-d. art. consolidației; pl. consolidații, art. consolidațiile (sil. -ți-i-)

CONSOLIDAT adj. (CONSTR.) întărit, (pop.) înțepenit. (Un zid ~.)

CONSOLIDAT adj. (CONSTR.) întărit, (pop.) înțepenit. (Un zid ~.)