9 definiții pentru consolidație consolidațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

consolidație sf [At: DA ms / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr consolidation] 1-3 Consolidare (1-3).

CONSOLIDÁȚIE, consolidații, s. f. Consolidare. – Din fr. consolidation.

CONSOLIDÁȚIE, consolidații, s. f. Consolidare. – Din fr. consolidation.

CONSOLIDÁȚIE s.f. Consolidare. [Gen. -iei, var. consolidațiune s.f. /< fr. consolidation].

CONSOLIDÁȚIE s. f. consolidare. (< fr. consolidation)

consolidațiune sf vz consolidație

CONSOLIDAȚIÚNE s.f. v. consolidație.

*consolidațiúne f. (lat. consolidátio, -ónis). Acțiunea de a consolida. – Și -áție, dar maĭ des -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

consolidáție (rar) (-ți-e) s. f., art. consolidáția (-ți-a), g.-d. art. consolidáției; pl. consolidáții, art. consolidáțiile (-ți-i-)

consolidáție s. f. (sil. -ți-e), art. consolidáția (sil. -ți-a), g.-d. art. consolidáției; pl. consolidáții, art. consolidáțiile (sil. -ți-i-)

Intrare: consolidație
consolidație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consolidație
  • consolidația
plural
  • consolidații
  • consolidațiile
genitiv-dativ singular
  • consolidații
  • consolidației
plural
  • consolidații
  • consolidațiilor
vocativ singular
plural
consolidațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consolidațiune
  • consolidațiunea
plural
  • consolidațiuni
  • consolidațiunile
genitiv-dativ singular
  • consolidațiuni
  • consolidațiunii
plural
  • consolidațiuni
  • consolidațiunilor
vocativ singular
plural

consolidație consolidațiune

etimologie: