8 definiții pentru consolidație

consolidáție sf [At: DA ms / V: ~iúne / Pl: ~ii / E: fr consolidation] 1-3 Consolidare (1-3).

CONSOLIDÁȚIE, consolidații, s. f. Consolidare. – Din fr. consolidation.

CONSOLIDÁȚIE, consolidații, s. f. Consolidare. – Din fr. consolidation.

consolidáție (rar) (-ți-e) s. f., art. consolidáția (-ți-a), g.-d. art. consolidáției; pl. consolidáții, art. consolidáțiile (-ți-i-)

consolidáție s. f. (sil. -ți-e), art. consolidáția (sil. -ți-a), g.-d. art. consolidáției; pl. consolidáții, art. consolidáțiile (sil. -ți-i-)

CONSOLIDÁȚIE s.f. Consolidare. [Gen. -iei, var. consolidațiune s.f. /< fr. consolidation].

CONSOLIDÁȚIE s. f. consolidare. (< fr. consolidation)

*consolidațiúne f. (lat. consolidátio, -ónis). Acțiunea de a consolida. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

Intrare: consolidație
consolidație substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular consolidație consolidația
plural consolidații consolidațiile
genitiv-dativ singular consolidații consolidației
plural consolidații consolidațiilor
vocativ singular
plural