consolábil, ~ă a [At: C. PETRESCU, î. II, 130 / Pl: ~i, ~e / E: consolable] 1-2 Care poate fi consolat (1-2). 3 (D. o durere, nenorocire) Care poate fi ușurat.

CONSOLÁBIL, -Ă, consolabili, -e, adj. Care poate fi consolat (ușor). – Din fr. consolable.

CONSOLÁBIL, -Ă, consolabili, -e, adj. Care poate fi consolat (ușor). – Din fr. consolable.

consolábil adj. m., pl. consolábili; f. consolábilă, pl. consolábile

consolábil adj. m., pl. consolábili; f. sg. consolábilă, pl. consolábile

Consolabil ≠ inconsolabil, neconsolabil

CONSOLÁBIL, -Ă adj. Care poate fi consolat. [Cf. fr. consolable].

CONSOLÁBIL, -Ă adj. care poate fi consolat. (< fr. consolable)

CONSOLÁBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi consolat; în stare să fie consolat. /<fr. consolable

consolabil a. care poate fi consolat.

*consolábil, -ă adj. (lat. consolabilis). Care poate fi consolat.