9 definiții pentru consistorial


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

consistoriál, ~ă [At: IORGA, L. II, 165/ Pl: ~i, ~e / E: fr consistoriel] 1 a Specific consistoriului (1). 2 a Care se referă la consistoriu (1). 3 a Care provine de la consistoriu (1). 4 a Care aparține consistoriului (1). 5 sm Membru al consistoriului (1).

CONSISTORIÁL, -Ă, consistoriali, -e, adj. De consistoriu, al consistoriului. [Pr.: -ri-al] – Din fr. consistorial.

CONSISTORIÁL, -Ă, consistoriali, -e, adj. De consistoriu, al consistoriului. [Pr.: -ri-al] – Din fr. consistorial.

CONSISTORIÁL, -Ă adj. De consistoriu, al consistoriului. [Pron. -ri-al. / < fr. consistorial, cf. lat. consistorianus].

CONSISTORIÁL, -Ă adj. de consistoriu. (< fr. consistorial)

CONSISTORIÁL ~ă (~i, ~e) bis. Care ține de consistoriu; propriu consistoriului. [Sil. -ri-al] /<fr. consistorial

consistorial a. privitor la consistoriu.

*consistoriál, -ă adj. (d. consistoriŭ; fr. -orial). Al consistoriului: judecată consistorială.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

consistoriál (-ri-al) adj. m., pl. consistoriáli; f. consistoriálă, pl. consistoriále

consistoriál adj. m. (sil. -ri-al), pl. consistoriáli; f. sg. consistoriálă, pl. consistoriále

Intrare: consistorial
consistorial adjectiv
  • silabație: -ri-al
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consistorial
  • consistorialul
  • consistorialu‑
  • consistoria
  • consistoriala
plural
  • consistoriali
  • consistorialii
  • consistoriale
  • consistorialele
genitiv-dativ singular
  • consistorial
  • consistorialului
  • consistoriale
  • consistorialei
plural
  • consistoriali
  • consistorialilor
  • consistoriale
  • consistorialelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

consistorial

  • 1. De consistoriu, al consistoriului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: