consilier sm [At: ALEXANDRESCU, M. 403 / V: (înv) comsoliriu, ~iariu, ~nziliariu / Pl: ~i / E: fr conseiller] 1 Sfătuitor. 2 Grad în ierarhia unor funcții. 3 Persoana care deține acest grad. 4 (Înv) Membru al unei instanțe de judecată sau verificare.

* CONSILIER sm. 1 Sfătuitor, povățuitor; ~ al tronului, sfetnic, ministru ¶ 2 Membru al unui consiliu : ~ comunal ¶ 3 ⚖️ Nume dat membrilor Curții de Casație, Curții de conturi și Curților de apel [fr. conseiller, refăcut după consiliu].

*consiliér m. (fr. conseiller, [d. lat. consiliarius], după rom. consiliŭ). Sfătuitor, sfetnic. Membru al unuĭ consiliŭ. – Fem. -éră saŭ -ereásă, pl. ese.

consilier.