9 definiții pentru consignatar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

consignatár, ~ă smf [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: fr consignataire] Persoană care primește în consignație.

CONSIGNATÁR, -Ă, consignatari, -e, s. m. și f. Persoană care primește bunuri în consignație. – Din fr. consignataire.

CONSIGNATÁR, -Ă, consignatari, -e, s. m. și f. Persoană care primește în consignație. – Din fr. consignataire.

CONSIGNATÁR, -Ă s.m. și f. Cel care primește în consignație; consemnatar. [< fr. consignataire].

CONSIGNATÁR, -Ă s. m. f. cel care primește bunuri în consignație. (< fr. consignataire)

CONSIGNATÁR ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care primește obiecte de valoare în consignație. /<fr. consignataire

*consignatár m. (d. consignez; fr. -taire). Care primește valorĭ în depozit. Negustor căruĭa-ĭ adresezĭ mărfurĭ, fie în depozit, fie ca să le vîndă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

consignatár (primitor în consignație) s. m., pl. consignatári

consignatár (primitor, păstrător în consignație) s. m., pl. consignatári

Intrare: consignatar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consignatar
  • consignatarul
  • consignataru‑
plural
  • consignatari
  • consignatarii
genitiv-dativ singular
  • consignatar
  • consignatarului
plural
  • consignatari
  • consignatarilor
vocativ singular
  • consignatarule
  • consignatare
plural
  • consignatarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

consignatar, -ă consignatar consignatară

  • 1. Persoană care primește bunuri în consignație.
    surse: MDA2 DEX '09 DN sinonime: consemnatar

etimologie: