conservatorísm sn [At: GHEREA, ST. CR. I, 318 / E: conservator + -ism] Conservatism.

CONSERVATORÍSM s. n. Ideologie care acceptă cu prudență schimbarea instituțiilor tradiționale (religie, proprietate, familie) și preferă dezvoltarea treptată în locul schimbărilor bruște; conservatism. – Conservator + suf. -ism.

CONSERVATORÍSM s. n. Conservatism. – Conservator + suf. -ism.

CONSERVATORÍSM s. n. (Rar) Conservatism. Noi ne vom limita, acum în a spune că junimismul a fost expresia unui conservatorism modificat – în aspectele lui formale – de influența gîndirii burgheze. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 1/4.

CONSERVATORÍSM s.m. Atitudine de susținere a vechilor forme ale vieții politice, culturale și economice și de împotrivire față de ceea ce este nou; conservatism. [< conservator + -ism].

CONSERVATORÍSM s. n. atitudine de susținere a vechilor forme ale vieții politice, economice și culturale; conservatism. ◊ doctrină politică modernă care pledează pentru apărarea ordinii tradiționale. (< conservator + -ism)

*conservatízm și -orízm n. Teoria politică a conservatorilor.

conservatorísm s. n.

conservatorísm s. n.

CONSERVATORÍSM s. conservatism. (~ul unui politician.)

CONSERVATORISM s. conservatism. (~ unui politician.)