conservatísm sn [At: BUL. COM. IST. I, 28 / E: fr conservatisme] Tendință ideologică care acordă importanță instituțiilor tradiționale (religie, familie, proprietate) și susține dezvoltarea treptată în locul schimbărilor bruște Si: conservatorism.

CONSERVATÍSM s. n. Conservatorism. – Din fr. conservatisme.

CONSERVATÍSM s. n. Atitudine, sistem de idei, convingeri politice care acordă importanță instituțiilor tradiționale (religie, familie, proprietate) și susțin dezvoltarea treptată în locul schimbărilor bruște. – Din fr. conservatisme.

CONSERVATÍSM s. n. Atitudine reacționară de atașament față de formele vechi, depășite, ale vieții politice, economice și culturale și de împotrivire față de tot ce este nou, față de orice inovație, de orice progres în viața politică, economică și culturală.

conservatísm s. n.

conservatísm s. n.

CONSERVATÍSM s. v. conservatorism.

CONSERVATÍSM s.n. Conservatorism. [< fr. conservatisme].

CONSERVATÍSM s. n. conservatorism. (< fr. conservatisme)

CONSERVATÍSM n. Atașament față de formele vechi ale vieții sociale, politice, economice și culturale, manifestat în tendința de a le menține și de a se opune față de tot ce e nou. /<fr. conservatisme

conservatism n. tendența politicianilor conservatori.

*conservatízm și -orízm n. Teoria politică a conservatorilor.

CONSERVATISM s. conservatorism, (~ unui retrograd.)