11 definiții pentru conservațiune conservație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conservațiune sf vz conservație

CONSERVAȚIÚNE, conservațiuni, s. f. (Înv.) Conservare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. conservation, lat. conservatio, -onis.

CONSERVAȚIÚNE, conservațiuni, s. f. (Rar) Conservare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. conservation, lat. conservatio, -onis.

CONSERVAȚIÚNE s.f. (Rar) Conservare. [Var. conservație s.f. / cf. fr. conservation, lat. conservatio].

CONSERVAȚIÚNE s. f. (rar) conservare. (<fr. conservation, lat. conservatio)

conservați(un)e f. păstrare: în perfectă conservațiune.

*conservațiúne f. (lat. conservátio, -ónis). Rar. Păstrare. – Și -áție, dar ob. -áre.

conservație sf [At: DACIA LIT. 287 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr conservation] (Rar) Conservare (1).

CONSERVÁȚIE s.f. v. conservațiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conservațiúne (rar) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. conservațiúnii; pl. conservațiúni

conservațiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. conservațiúnii; pl. conservațiúni

Intrare: conservațiune
conservațiune substantiv feminin
  • silabație: -ți-u-ne
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conservațiune
  • conservațiunea
plural
  • conservațiuni
  • conservațiunile
genitiv-dativ singular
  • conservațiuni
  • conservațiunii
plural
  • conservațiuni
  • conservațiunilor
vocativ singular
plural
conservație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conservație
  • conservația
plural
  • conservații
  • conservațiile
genitiv-dativ singular
  • conservații
  • conservației
plural
  • conservații
  • conservațiilor
vocativ singular
plural

conservațiune conservație

etimologie: