9 definiții pentru conservațiune

conservațiúne sf vz conservație

CONSERVAȚIÚNE, conservațiuni, s. f. (Înv.) Conservare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. conservation, lat. conservatio, -onis.

CONSERVAȚIÚNE, conservațiuni, s. f. (Rar) Conservare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. conservation, lat. conservatio, -onis.

conservațiúne (rar) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. conservațiúnii; pl. conservațiúni

conservațiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. conservațiúnii; pl. conservațiúni

CONSERVAȚIÚNE s.f. (Rar) Conservare. [Var. conservație s.f. / cf. fr. conservation, lat. conservatio].

CONSERVAȚIÚNE s. f. (rar) conservare. (<fr. conservation, lat. conservatio)

conservați(un)e f. păstrare: în perfectă conservațiune.

*conservațiúne f. (lat. conservátio, -ónis). Rar. Păstrare. – Și -áție, dar ob. -áre.

Intrare: conservațiune
conservațiune substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conservațiune conservațiunea
plural conservațiuni conservațiunile
genitiv-dativ singular conservațiuni conservațiunii
plural conservațiuni conservațiunilor
vocativ singular
plural