5 definiții pentru consemnativ
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
consemnativ, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: nct] (Rar) Cu caracter de consemnare.
CONSEMNATIV, -Ă adj. (Rar) Cu caracter de consemnare. [Et. incertă].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONSEMNATIV, -Ă adj. cu caracter de consemnare. (după it. consegnativo)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
consemnativ, -ă adj. (livr.) Cu caracter de consemnare ◊ „Stilul e consemnativ, medical [...] coborând pe alocuri în efuziune sentimentală, mai ales în momentele în care R. își notează simptomele propriei boli.” R.lit. 6 XII 73 p. 9 (din consemnat + -iv; cf. it. consignativo; I. Iordan în SCL 3/63 p. 308, atestare din 1960; DN3)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
consemnativ adj. m., pl. consemnativi; f. sg. consemnativă, pl. consemnative
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
consemnativ, consemnativăadjectiv
- 1. Cu caracter de consemnare. DN
etimologie:
- consegnativo MDN '00