5 definiții pentru consemnativ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

consemnativ, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: nct] (Rar) Cu caracter de consemnare.

CONSEMNATÍV, -Ă adj. (Rar) Cu caracter de consemnare. [Et. incertă].

CONSEMNATÍV, -Ă adj. cu caracter de consemnare. (după it. consegnativo)

consemnatív, -ă adj. (livr.) Cu caracter de consemnare ◊ „Stilul e consemnativ, medical [...] coborând pe alocuri în efuziune sentimentală, mai ales în momentele în care R. își notează simptomele propriei boli.” R.lit. 6 XII 73 p. 9 (din consemnat + -iv; cf. it. consignativo; I. Iordan în SCL 3/63 p. 308, atestare din 1960; DN3)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

consemnatív adj. m., pl. consemnátivi; f. sg. consemnátivă, pl. consemnátive

Intrare: consemnativ
consemnativ adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consemnativ
  • consemnativul
  • consemnativu‑
  • consemnati
  • consemnativa
plural
  • consemnativi
  • consemnativii
  • consemnative
  • consemnativele
genitiv-dativ singular
  • consemnativ
  • consemnativului
  • consemnative
  • consemnativei
plural
  • consemnativi
  • consemnativilor
  • consemnative
  • consemnativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)