15 definiții pentru consecutiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

consecutiv, ~ă a [At: EMINESCU, N. 33 / Pl: ~i, ~e / E: fr consécutif] 1 Care urmează fără întrerupere, în șir Si: succesiv. 2 (Grm; îs) Propoziție ~ă Propoziție circumstanțială care exprimă rezultatul unei acțiuni sau al unei stări din propoziția regentă. 3 (Grm; îs) Conjuncție ~ă Conjuncție care introduce o propoziție consecutivă.

CONSECUTÍV, -Ă, consecutivi, -e, adj. Care urmează fără întrerupere, în șir; succesiv. ◊ Propoziție consecutivă = propoziție circumstanțială care exprimă rezultatul unei acțiuni sau al unei stări din propoziția regentă. Conjuncție consecutivă = conjuncție care introduce o propoziție consecutivă. – Din fr. consécutif.

CONSECUTÍV, -Ă, consecutivi, -e, adj. Care urmează fără întrerupere, în șir; succesiv. ◊ Propoziție consecutivă = propoziție circumstanțială care exprimă rezultatul unei acțiuni sau al unei stări din propoziția regentă. Conjuncție consecutivă = conjuncție care introduce o propoziție consecutivă. – Din fr. consécutif.

CONSECUTÍV, -Ă, consecutivi, -e, adj. Care urmează fără întrerupere, succesiv, pe rînd. Repetarea de patru ori în două versuri, consecutive a verbului «mori» și accentul căzînd pe acest. «mori», dau așa tărie versurilor, încît par a fi turnate în bronz. GHEREA, ST. CR. III 377. Propoziție consecutivă = propoziție subordonată de mod care exprimă urmarea acțiunii sau stării din propoziția regentă. Conjuncție consecutivă = conjuncție care introduce o propoziție de acest fel.

consecutiv, ~ă a [At: EMINESCU, N. 33 / Pl: ~i, ~e / E: fr consécutif ] 1 Care urmează fără întrerupere, în șir Si: succesiv. 2 (Grm; îs propoziție consecutivă) Propoziție circumstanțială care exprimă rezultatul unei acțiuni sau al unei stări din propoziția regentă. 3 (Grm; îs conjuncție consecutivă) Conjuncție care introduce o propoziție consecutivă.

CONSECUTÍV, -Ă adj. Care urmează neîntrerupt, la rând, succesiv. ◊ Propoziție consecutivă (și s.f.) = propoziție circumstanțială care exprimă urmarea, rezultatul unei acțiuni sau calități arătate în propoziția regentă; conjuncție consecutivă = conjuncție care introduce o propoziție consecutivă. [Cf. fr. consécutif, it. consecutivo].

CONSECUTÍV, -Ă adj. care urmează neîntrerupt, în șir, succesiv. ♦ complement circumstanțial ~ = complement de mod care prezintă drept consecință determinarea unei acțiuni, a unei însușiri; propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție circumstanțială care exprimă consecința sau rezultatul acțiunii verbului, ori al intensificării însușirii unui obiect din regentă; conjuncție ~ă = conjuncție care introduce o propoziție consecutivă. (< fr. consécutif)

CONSECUTÍV ~ă (~i, ~e) Care urmează neîntrerupt unul după altul; cu proprietatea de a se succeda; în raport de succesiune; succesiv. ◊ Propoziție ~ă propoziție secundară prin care se exprimă urmarea acțiunii din regentă. Conjuncție ~ă conjuncție prin care se leagă de regentă o propoziție consecutivă. /<fr. consécutif

consecutiv a. care urmează imediat în ordinea timpului: serbări consecutive. ║ adv. fără întrerupere: lucrează șase ore consecutiv.

*consecutív, -ă adj. (d. lat. consecutus, care urmează, cu sufixu -iv, fr. consécutif). Unu după altu, în șir: atacurĭ consecutive. Adv. În mod consecutiv.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

consecutív adj. m., pl. consecutívi; f. consecutívă, pl. consecutíve

consecutív adj. m., pl. consecutívi; f. sg. consecutívă, pl. consecutíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONSECUTÍV adj. v. succesiv.

Consecutiv ≠ neconsecutiv


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CONSECUTÍV, -Ă adj. (cf. fr. consécutif, it. consecutivo): în sintagmele circumstanțial consecutiv și circumstanțială consecutivă (v.).

Intrare: consecutiv
consecutiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consecutiv
  • consecutivul
  • consecutivu‑
  • consecuti
  • consecutiva
plural
  • consecutivi
  • consecutivii
  • consecutive
  • consecutivele
genitiv-dativ singular
  • consecutiv
  • consecutivului
  • consecutive
  • consecutivei
plural
  • consecutivi
  • consecutivilor
  • consecutive
  • consecutivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

consecutiv

  • 1. Care urmează fără întrerupere, în șir.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: succesiv antonime: neconsecutiv un exemplu
    exemple
    • Repetarea de patru ori în două versuri consecutive a verbului «mori» și accentul căzînd pe acest «mori», dau așa tărie versurilor, încît par a fi turnate în bronz. GHEREA, ST. CR. III 377.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat feminin Propoziție consecutivă = propoziție circumstanțială care exprimă rezultatul unei acțiuni sau al unei stări din propoziția regentă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. Conjuncție consecutivă = conjuncție care introduce o propoziție consecutivă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.3. Complement circumstanțial consecutiv = complement de mod care prezintă drept consecință determinarea unei acțiuni, a unei însușiri.
      surse: MDN '00

etimologie: