13 definiții pentru consecuție consecuțiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

consecúție sf [At: DA / V: (rar) ~iune / Pl: ~ii / E: lat consecutio] 1 Înlănțuire. 2 Legătură. 3 (Grm; rar; îs) ~ia timpurilor Concordanța timpurilor.

CONSECÚȚIE, consecuții, s. f. Înlănțuire, legătură. ◊ (Gram.; rar) Consecuția timpurilor = concordanța timpurilor, v. concordanță. – Din lat. consecutio.

CONSECÚȚIE, consecuții, s. f. Înlănțuire, legătură. ◊ (Gram.; rar) Consecuția timpurilor = concordanța timpurilor, v. concordanță. – Din lat. consecutio.

CONSECÚȚIE s. f. (Gram., rar, în expr.) Consecuția timpurilor = concordanța timpurilor, v. concordanță. – Pronunțat: -ți-e.

CONSECÚȚIE s.f. (Rar) Înlănțuire, legătură. ◊ (Gram.) Consecuția timpurilor = concordanța timpurilor. [Gen. -iei, var. consecuțiune. / < lat. consecutio].

CONSECÚȚIE s. f. înlănțuire, legătură. ♦ (gram.) ă timpurilor = concordanța timpurilor. (< fr. consécution, lat. consecutio)

consecuțiune sf vz consecuție

CONSECUȚIÚNE s.f. v. consecuție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

consecúție (-ți-e) s. f., art. consecúția (-ți-a), g.-d. art. consecúției; pl. consecúții, art. consecúțiile (-ți-i-)

consecúție s. f. (sil. -ți-e), art. consecúția (sil. -ți-a), g.-d. art. consecúției; pl. consecúții, art. consecúțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONSECÚȚIE s. v. conexiune, corelație, înlănțuire, legătură, raport, relație.

consecuție s. v. CONEXIUNE. CORELAȚIE. ÎNLĂNȚUIRE. LEGĂTURĂ. RAPORT. RELAȚIE.

CONSECUȚIA TÍMPURILOR s. v. corespondența timpurilor.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CONSECÚȚIE s. f. (cf. fr. consécution, it. consecuzione, lat. consecutio): concordanță. Termen folosit în sintagma consecuția timpurilor (v. concordánță), corespunzătoare lat. consecutio tempórum.

Intrare: consecuție
consecuție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consecuție
  • consecuția
plural
  • consecuții
  • consecuțiile
genitiv-dativ singular
  • consecuții
  • consecuției
plural
  • consecuții
  • consecuțiilor
vocativ singular
plural
consecuțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consecuțiune
  • consecuțiunea
plural
  • consecuțiuni
  • consecuțiunile
genitiv-dativ singular
  • consecuțiuni
  • consecuțiunii
plural
  • consecuțiuni
  • consecuțiunilor
vocativ singular
plural

consecuție consecuțiune

etimologie: