*consciénță și (ob.) conștiínță f., pl. e (lat. con-scientia, fr. conscience. V. știință și inconsciență). Noțiune, ideĭe, știință: a avea conștiință de drepturile tăle. Simțu bineluĭ și a răuluĭ: conștiința e judecătoru nostru. Simțu datoriiĭ, moralitate, integritate: om fără conștiință. Libertate de conștiință, libertatea de a te închina cuĭ vreĭ, de a profesa orĭ-ce religiune. A avea pe conștiință, a te simți vinovat. Cu mîna pe conștiință, cu toată sinceritatea. A avea conștiința largă, a ĭerta ușor păcatele tăle saŭ ale altora. V. cunoștință.