7 definiții pentru conotativ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conotatív a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: fr connotatif] 1 (D. sensul cuvintelor) Suplimentar față de denotația cuvântului. 2 Care este rezultat din context Si: figurat. 3 (D. stil) Care este dominat de conotații (1).

CONOTATÍV, -Ă, conotativi, -e, adj. (Despre sensul cuvintelor) Suplimentar față de denotația cuvântului; care este rezultat din experiența personală, din context; figurat. ♦ (Despre stil) Care este dominat de conotații. – Din fr. connotatif.

CONOTATÍV, -Ă, conotativi, -e, adj. (Despre sensul cuvintelor) Suplimentar față de denotația cuvântului; care este rezultat din experiența personală, din context; figurat. ♦ (Despre stil) Care este dominat de conotații. – Din fr. connotatif.

CONOTATÍV, -Ă adj. Referitor la conotație: (despre sensul cuvintelor) cu valoare suplimentară, care reiese din condițiile sociale sau locale, ale mesajului. [< fr. connotativ].

CONOTATÍV, -Ă adj. referitor la conotație; (despre sensul cuvintelor) suplimentar față de denotația cuvântului; reieșind din experiența personală, din context; figurat. ◊ (despre stil) dominat de conotații. (< fr. connotatif)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*conotatív adj. m., pl. conotatívi; f. conotatívă, pl. conotatíve

conotatív adj. m., pl. conotatívi; f. sg. conotatívă, pl. conotatíve


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CONOTATÍV, -Ă adj. (< fr. connotatif): în sintagmele limbaj conotativ și sens conotativ (v.).

Intrare: conotativ
conotativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conotativ
  • conotativul
  • conotativu‑
  • conotati
  • conotativa
plural
  • conotativi
  • conotativii
  • conotative
  • conotativele
genitiv-dativ singular
  • conotativ
  • conotativului
  • conotative
  • conotativei
plural
  • conotativi
  • conotativilor
  • conotative
  • conotativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)