cununiță sf [At: TEODORESCU, P. P. 193 / V: (reg) ~uru~, cono~ / Pl: ~țe / E: cunună + -iță] 1-24 (Șhp) Cunună (1-2, 6-10, 17-21) (mică) Si: cununică (1-24), cununioară (1-24). 25-26 (Reg; la creștinii ortodocși) Fâșie de hârtie (sau de mătase) cu imaginea lui Iisus pe care preotul o pune pe fruntea mortului. 27 (Reg) Cerculeț de 3-6 cm diametru, făcut din coajă de măr pe care se înfășoară câteva fire de bumbac, mătase sau lână colorată, dus de fete la șezătoare de Sfântul Vasile. 28 (Bot; Trs) Coroniște (Coronilla varia). 29 (Bot; Mun) Mic arbust din familia rozaceelor, cu flori albe, care crește pe stâncile umbrite din pădurile de munte Si: caprafoi, ciricel, taulă, teișor (Spiraea ulmifolia). 30 (Bot; reg) Saschiu (Vinca herbacea). 31 (Bot; reg; lpl) Plevaiță (Xeranthemum annum si foeticum). 32 (Bot; reg) Lemn câinesc (Ligustrum vulgare). 33 (Bot; reg) Caprifoi (Lonicera nigra). 34 (Bot; reg) Caprifoi (L. xylosteum). 35 (Bot; reg) Perișor (Pyrola rotundifolia). 36 (Bot; reg) Saschiu (Vinca minor). 37 (Bot; reg; îc) ~ța lui-Hristos Ceasornic (Passiflora coer). 38 (Bot; reg; îc) ~-de-capre Horști (Luzula silvatica).

CUNUNIȚĂ, cununițe, s. f. 1. Diminutiv al lui cunună. Dă-mi, Voico, cheițele, Să-mi descui lădițele, Să-mi scot cununițele, Să-mi cunun fetițele. TEODORESCU, P. P. 193. 2. Ciritel (2).

CUNUNIȚĂ ~e f. (diminutiv de la cunună) Arbust înalt din familia rozaceelor cu flori albe, dispuse în inflorescență, ce crește pe stânci în regiunile muntoase. /cunună + suf. ~iță

cununiță f. Bot. l. coroniște; 2. Mold. pervincă.

cununíță f., pl. e (cunună). O plantă leguminoasă papilionacee numită și sămăchișă (coronilla varia). Caprifoliŭ. Taulă, tavalgă. Pervincă.

cononiță sf vz cununiță

curuniță sf vz cununiță

CAPRIFOIU sm. 🌿 1 Arbust cu tulpina acățătoare și cu flori roșiatice, gălbui sau albe, foarte mirositoare; se cultivă mult ca plantă ornamentală (Lonicera caprifolium) (🖼 857) ¶ 2 CUNUNIȚĂ 2 [lat. caprifolium].

cununiță s. f., g.-d. art. cununiței; pl. cununițe

cununiță s. f., g.-d. art. cununiței; pl. cununițe

cununiță s. f., g.-d. art. cununiței; pl. cununițe

XERANTHEMUM L., CUNUNIȚĂ, PLEVAIȚĂ, IMORTELĂ, fam. Composltae. Gen originar din Europa, regiuni mediteraneene și Orient, cca 7 specii, plante erbacee, anuale. Flori puține ca număr, cele radiale cu 2 buze, femele, sterile, cele ale discului cilindrice, hermafrodite, fertile, cu 5 dinți, albe, roz sau roșii, în capitule solitare, lung- pedunculate terminale, pe ramuri înconjurate de un involucru cu foliole glabre, pergamentoase, în mai multe rînduri, cele din interior colorate, mai lungi, radiante. Papus cu pînă la 10 scvame. Frunze alterne, liniare, întregi, glabre. Plantă ramificată, gri.

CUNUNIȚĂ s. v. coroniște, flori-de-paie, imortelă, plevaiță, saschiu.

CUNUNIȚĂ s. 1. coroniță. (O ~ de flori.) 2. (BOT.; Spiraea ulmifolia) (reg.) caprifoi, taulă, teișor, (Bucov.) ciritel.

CUNUNIȚĂ s. 1. coroniță. (O ~ de flori.) 2. (BOT.; Spiraea ulmifolia) (reg.) caprifoi, taulă, teișor, (Bucov.) ciritel.

cununiță s. v. CORONIȘTE. FLORI-DE-PAIE. IMORTELĂ. PLEVAIȚĂ. SASCHIU.