8 definiții pentru conlucrător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conlucrător, ~oare smf [At: DACIA LIT. X/12 / Pl: ~i, ~oare / E: conlucra] (înv) Colaborator.

CONLUCRĂTÓR, -OÁRE, conlucrători, -oare, s. m. și f. (Înv.) Colaborator. – Conlucra + suf. -ător.

CONLUCRĂTÓR, -OÁRE, conlucrători, -oare, s. m. și f. (Înv.) Colaborator. – Conlucra + suf. -ător.

CONLUCRĂTÓR, -OÁRE, conlucrători, -oare, s. m. și f. (Învechit) Colaborator. În Flandra, găsim pe... amicul și conlucrătorul lui Rubens. ODOBESCU, S. III 130.

CONLUCRĂTÓR ~óri m. înv. Fiecare dintre două sau mai multe persoane care lucrează împreună considerate în raport una față de alta; colaborator. /a conlucra + suf. ~ător


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conlucrătór (înv.) (-lu-cră-) s. m., pl. conlucrătóri

conlucrătór s. m. (sil. -cră-), pl. conlucrătóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONLUCRĂTÓR s. v. colaborator.

conlucrător s. v. COLABORATOR.

Intrare: conlucrător
  • silabație: con-lu-cră-tor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conlucrător
  • conlucrătorul
  • conlucrătoru‑
plural
  • conlucrători
  • conlucrătorii
genitiv-dativ singular
  • conlucrător
  • conlucrătorului
plural
  • conlucrători
  • conlucrătorilor
vocativ singular
  • conlucrătorule
plural
  • conlucrătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

conlucrător, -oare conlucrătoare conlucrător

  • 1. învechit Fiecare dintre două sau mai multe persoane care lucrează împreună considerate în raport una față de alta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: colaborator, -oare un exemplu
    exemple
    • În Flandra, găsim pe... amicul și conlucrătorul lui Rubens. ODOBESCU, S. III 130.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Conlucra + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09