6 definiții pentru conlucrătoare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONLUCRĂTÓR, -OÁRE, conlucrători, -oare, s. m. și f. (Înv.) Colaborator. – Conlucra + suf. -ător.
CONLUCRĂTÓR, -OÁRE, conlucrători, -oare, s. m. și f. (Înv.) Colaborator. – Conlucra + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONLUCRĂTÓR, -OÁRE, conlucrători, -oare, s. m. și f. (Învechit) Colaborator. În Flandra, găsim pe... amicul și conlucrătorul lui Rubens. ODOBESCU, S. III 130.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
conlucrătoáre (înv.) (-lu-cră-) s. f., g.-d. art. conlucrătoárei; pl. conlucrătoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
conlucrătoáre s. f. (sil. -cră-), g.-d. art. conlucrătoárei; pl. conlucrătoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
CONLUCRĂTÓR s. v. colaborator.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
conlucrător s. v. COLABORATOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: con-lu-cră-toa-re
substantiv feminin (F103) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
conlucrător, -oare conlucrătoare
- 1. învechit Fiecare dintre două sau mai multe persoane care lucrează împreună considerate în raport una față de alta.exemple
- În Flandra, găsim pe... amicul și conlucrătorul lui Rubens. ODOBESCU, S. III 130.surse: DLRLC
-
etimologie:
- Conlucra + sufix -ător.surse: DEX '98 DEX '09