6 definiții pentru conlucrătoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONLUCRĂTÓR, -OÁRE, conlucrători, -oare, s. m. și f. (Înv.) Colaborator. – Conlucra + suf. -ător.

CONLUCRĂTÓR, -OÁRE, conlucrători, -oare, s. m. și f. (Înv.) Colaborator. – Conlucra + suf. -ător.

CONLUCRĂTÓR, -OÁRE, conlucrători, -oare, s. m. și f. (Învechit) Colaborator. În Flandra, găsim pe... amicul și conlucrătorul lui Rubens. ODOBESCU, S. III 130.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conlucrătoáre (înv.) (-lu-cră-) s. f., g.-d. art. conlucrătoárei; pl. conlucrătoáre

conlucrătoáre s. f. (sil. -cră-), g.-d. art. conlucrătoárei; pl. conlucrătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONLUCRĂTÓR s. v. colaborator.

conlucrător s. v. COLABORATOR.

Intrare: conlucrătoare
  • silabație: con-lu-cră-toa-re
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conlucrătoare
  • conlucrătoarea
plural
  • conlucrătoare
  • conlucrătoarele
genitiv-dativ singular
  • conlucrătoare
  • conlucrătoarei
plural
  • conlucrătoare
  • conlucrătoarelor
vocativ singular
  • conlucrătoare
  • conlucrătoareo
plural
  • conlucrătoarelor

conlucrător, -oare conlucrătoare conlucrător

  • 1. învechit Fiecare dintre două sau mai multe persoane care lucrează împreună considerate în raport una față de alta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: colaborator, -oare un exemplu
    exemple
    • În Flandra, găsim pe... amicul și conlucrătorul lui Rubens. ODOBESCU, S. III 130.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Conlucra + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09