2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conjurat, ~ă smf [At: DA / Pl: ~ați, ~e / E: fr conjure] (Rar) Conspirator.

CONJURÁT, -Ă, conjurați, -te, s. m. și f. (Livr.) Conspirator. – Din fr. conjuré.

CONJURÁT, -Ă, conjurați, -te, s. m. și f. (Rar) Conspirator. – Din fr. conjuré.

CONJURÁT, -Ă, conjurați, -te, s. m. și f. (Rar) Persoană care ia parte la o conjurație, conspirator.

CONJURÁT, -Ă s.m. și f. (Rar) Conspirator. [< conjura].

CONJURÁT, -Ă s. m. f. complotist. (< fr. conjuré, lat. coniuratus)

CONJURÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care participă la o conjurație; complotist; conspirator. /v. a conjura

conjurat a. și m. care iea parte la o conjurațiune în contra Statului sau a capului său.

*conjurát, -ă adj. și s. (lat. conjuratus). Conspirator, complotist.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conjurátă (rar) s. f., g.-d. art. conjurátei; pl. conjuráte

conjurátă s. f., pl. conjuráte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONJURÁT s. v. complotist, conspirator.

conjurat s. v. COMPLOTIST. CONSPIRATOR.

Intrare: conjurată
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conjura
  • conjurata
plural
  • conjurate
  • conjuratele
genitiv-dativ singular
  • conjurate
  • conjuratei
plural
  • conjurate
  • conjuratelor
vocativ singular
  • conjura
  • conjurato
plural
  • conjuratelor
Intrare: conjurat (adj.)
conjurat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conjurat
  • conjuratul
  • conjuratu‑
  • conjura
  • conjurata
plural
  • conjurați
  • conjurații
  • conjurate
  • conjuratele
genitiv-dativ singular
  • conjurat
  • conjuratului
  • conjurate
  • conjuratei
plural
  • conjurați
  • conjuraților
  • conjurate
  • conjuratelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

conjurat, -ă conjurat (2) conjurată

etimologie: