14 definiții pentru conjuga


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conjugá [At: PANN, E. V. 21/8 / Pzi: ~júg / E: fr conjuguer, lat conjugare] 1 vt (Iuz) A uni prin căsătorie. 2 vt (Grm) A modifica formele unui verb după persoană, timp, mod, diateză. 3 vr (D. verbe) A fi flexibil. 4 vr (Fig) A se îmbina.

CONJUGÁ, conjúg, vb. I. 1. Tranz. A modifica formele unui verb după persoană, timp, mod și diateză. ♦ Refl. (Despre verbe) A fi flexibil. 2. Refl. Fig. A se îmbina, a se împleti, a se uni. – Din fr. conjuguer, lat. conjugare.

CONJUGÁ, conjúg, vb. I. 1. Tranz. A modifica formele unui verb după persoană, timp, mod și diateză. ♦ Refl. (Despre verbe) A fi flexibil. 2. Refl. Fig. A se îmbina, a se împleti, a se uni. – Din fr. conjuguer, lat. conjugare.

CONJUGÁ, conjúg, vb. I. 1. Tranz. (Gram.) A modifica formele unui verb după persoană, număr, timp, mod și diateză, într-o înșirare metodică. A conjuga un verb neregulat.Refl. (Despre verbe) A fi flexibil (după persoană, număr, timp etc.). Verbul «a avea» se conjugă la toate timpurile și la toate modurile. 2. Refl. (Rar) A se uni, a se îmbina, a se împleti. Stive de porumb și străvechi morminte se înșiră pe deasupra cîmpiei... și se conjugă între ele. BOGZA, C. O. 390.

CONJUGÁ vb. I. 1. tr., refl. (Despre verbe) A(-și) modifica formele după persoană, număr, timp, mod și diateză. 2. tr., refl. (Fig.; rar) A (se) uni, a (se) îmbina, a (se) împleti. [P.i. conjúg. / < fr. conjuguer, cf. lat. coniugare].

CONJUGÁ vb. tr., refl. 1. (despre verbe) a (se) modifica după persoană, număr, timp, mod și diateză. 2. a (se) uni, a (se) îmbina, a (se) împleti. (< fr. conjuguer, lat. coniugare)

A SE CONJUGÁ se conjúgă intranz. 1) (despre verbe) A se modifica după categoriile gramaticale specifice (mod, timp, persoană, număr și diateză). 2) fig. A se uni într-o anumită ordine. /<fr. conjuguer, lat. conjugare

A CONJUGÁ conjúg tranz. A face să se conjuge. /<fr. conjuguer, lat. conjugare

conjugà v. Gram. a reuni sau rosti în ordine gramaticală diferitele forme ale unui verb.

*conjúg, a v. tr. (lat. cónjugo, -áre, d. con-, împreună, și jugare, a uni. V. jug, înjug, ajung). Gram. Schimb un verb după formă, mod, timp, număr saŭ persoană, precum: fac, facĭ, face.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conjugá (a ~) vb., ind. prez. 3 conjúgă

conjugá vb., ind. prez. 1 sg. conjúg, 3 sg. și pl. conjúgă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONJUGÁ vb. v. îmbina, împleti, uni.

conjuga vb. v. ÎMBINA. ÎMPLETI. UNI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

conjugá (conjúg, conjugát), vb.1. A modifica formele unui verb. – 2. A se combina, a se uni. Lat. coniugare (sec. XIX), asimilat lui a înjuga.Der. conjugal, adj., din fr. conjugal.

Intrare: conjuga
verb (VT13)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • conjuga
  • conjugare
  • conjugat
  • conjugatu‑
  • conjugând
  • conjugându‑
singular plural
  • conju
  • conjugați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • conjug
(să)
  • conjug
  • conjugam
  • conjugai
  • conjugasem
a II-a (tu)
  • conjugi
(să)
  • conjugi
  • conjugai
  • conjugași
  • conjugaseși
a III-a (el, ea)
  • conju
(să)
  • conjuge
  • conjuga
  • conjugă
  • conjugase
plural I (noi)
  • conjugăm
(să)
  • conjugăm
  • conjugam
  • conjugarăm
  • conjugaserăm
  • conjugasem
a II-a (voi)
  • conjugați
(să)
  • conjugați
  • conjugați
  • conjugarăți
  • conjugaserăți
  • conjugaseți
a III-a (ei, ele)
  • conju
(să)
  • conjuge
  • conjugau
  • conjuga
  • conjugaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

conjuga

  • 1. tranzitiv A modifica formele unui verb după persoană, timp, mod și diateză.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • A conjuga un verb neregulat.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv (Despre verbe) A fi flexibil.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Verbul «a avea» se conjugă la toate timpurile și la toate modurile.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv figurat A se îmbina, a se împleti, a se uni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: uni (verb) îmbina împleti un exemplu
    exemple
    • Stive de porumb și străvechi morminte se înșiră pe deasupra cîmpiei... și se conjugă între ele. BOGZA, C. O. 390.
      surse: DLRLC

etimologie: