10 definiții pentru conjectural


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conjecturál, ~ă a [At: DA / Pl: ~i. ~e / E: fr conjectural] 1 întemeiat pe aparențe Si: neîntemeiat. 2 Întemeiat pe supoziții Si: neîntemeiat.

CONJECTURÁL, -Ă, conjecturali, -e, adj. Întemeiat pe conjecturi, pe aparențe sau pe supoziții; neîntemeiat. – Din fr. conjectural.

CONJECTURÁL, -Ă, conjecturali, -e, adj. Întemeiat pe conjecturi, pe aparențe sau pe supoziții; neîntemeiat. – Din fr. conjectural.

CONJECTURÁL, -Ă adj. Întemeiat pe conjecturi, pe presupuneri, pe aparențe; neîntemeiat. [< fr. conjectural].

CONJECTURÁL, -Ă adj. întemeiere de conjecturi, de aparențe; neîntemeiat. (< fr. conjectural)

CONJECTURÁL ~ă (~i, ~e) livr. Care ține de conjectură; propriu conjecturii. /<fr. conjectural

conjectural a. care se întemeiază numai pe conjecturi.

*conjecturál, -ă adj. (fr. conjectural). Bazat pe conjecturĭ: medicina e adese-orĭ o știință conjecturală. Adv. În mod conjectural.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conjecturál adj. m., pl. conjecturáli; f. conjecturálă, pl. conjecturále

conjecturál adj. m., pl. conjecturáli; f. sg. conjecturálă, pl. conjecturále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONJECTURÁL adj. v. ipotetic, presupus, prezumtiv.

Intrare: conjectural
conjectural adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conjectural
  • conjecturalul
  • conjecturalu‑
  • conjectura
  • conjecturala
plural
  • conjecturali
  • conjecturalii
  • conjecturale
  • conjecturalele
genitiv-dativ singular
  • conjectural
  • conjecturalului
  • conjecturale
  • conjecturalei
plural
  • conjecturali
  • conjecturalilor
  • conjecturale
  • conjecturalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

conjectural

etimologie: