8 definiții pentru conivent


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONIVÉNT, -Ă, conivenți, -te, adj. (Despre frunze) 1. Îndoit înăuntru. 2. Care tinde să se împreuneze. – Din fr. connivent.

CONIVÉNT, -Ă, conivenți, -te, adj. (Despre frunze) 1. Îndoit înăuntru. 2. Care tinde să se împreuneze. – Din fr. connivent.

conivént, ~ă a [At: DA / Pl: ~nți, ~e / E: fr connivent, lat connivens] (D. frunze) 1 Îndoit înăuntru. 2 Care tinde să se împreuneze.

CONIVÉNT, -Ă adj. (Despre frunze) 1. Îndoit înăuntru. 2. Care tinde a se împreuna. [< fr. connivent, lat. connivens].

CONIVÉNT, -Ă adj. 1. (despre frunze, valvule intestinale etc.) îndoit înăuntru. 2. care tinde a se împreuna. (< fr. connivent)

conivent a. Bot. cari tind a se apropia: frunze conivente.

*conivént, -ă adj. (lat. connivens, -éntis). Care e în înțelegere cu altu: sîntem conivențĭ în acest lucru. Bot. Foĭ conivente, care tind a se apropia unele de altele. Anat. Válvule conivente (la om), care-s umplute de mucoasa intestinală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conivént adj. m., pl. conivénți; f. conivéntă, pl. conivénte

conivént adj. m., pl. conivénți; f. sg. conivéntă, pl. conivénte

Intrare: conivent
conivent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conivent
  • coniventul
  • coniventu‑
  • coniventă
  • coniventa
plural
  • conivenți
  • conivenții
  • conivente
  • coniventele
genitiv-dativ singular
  • conivent
  • coniventului
  • conivente
  • coniventei
plural
  • conivenți
  • conivenților
  • conivente
  • coniventelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

conivent

  • comentariu Despre frunze:
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
  • 1. Îndoit înăuntru.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Care tinde să se împreuneze.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: