9 definiții pentru conivent
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONIVENT, -Ă, conivenți, -te, adj. (Despre frunze) 1. Îndoit înăuntru. 2. Care tinde să se împreuneze. – Din fr. connivent.
CONIVENT, -Ă, conivenți, -te, adj. (Despre frunze) 1. Îndoit înăuntru. 2. Care tinde să se împreuneze. – Din fr. connivent.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Joseph
- acțiuni
conivent, ~ă a [At: DA / Pl: ~nți, ~e / E: fr connivent, lat connivens] (D. frunze) 1 Îndoit înăuntru. 2 Care tinde să se împreuneze.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONIVENT, -Ă adj. (Despre frunze) 1. Îndoit înăuntru. 2. Care tinde a se împreuna. [< fr. connivent, lat. connivens].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONIVENT, -Ă adj. 1. (despre frunze, valvule intestinale etc.) îndoit înăuntru. 2. care tinde a se împreuna. (< fr. connivent)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
conivent a. Bot. cari tind a se apropia: frunze conivente.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*conivént, -ă adj. (lat. connivens, -éntis). Care e în înțelegere cu altu: sîntem conivențĭ în acest lucru. Bot. Foĭ conivente, care tind a se apropia unele de altele. Anat. Válvule conivente (la om), care-s umplute de mucoasa intestinală.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
conivent adj. m., pl. conivenți; f. coniventă, pl. conivente
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
conivent adj. m., pl. conivenți; f. coniventă, pl. conivente
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
conivent adj. m., pl. conivenți; f. sg. coniventă, pl. conivente
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
conivent, coniventăadjectiv
- comentariu Despre frunze: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
- 1. Îndoit înăuntru. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
- 2. Care tinde să se împreuneze. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- connivent MDA2 DEX '09 DEX '98 DN