10 definiții pentru conivență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conivență sf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 204 / Pl: ~țe / E: fr connivence, lat conniventia] 1 (Îe) De ~ (cu)... În complicitate (cu). 2 (Îae) De acord (cu...).

CONIVÉNȚĂ, conivențe, s. f. (În expr.) De conivență (cu)... = în complicitate (cu...), de acord (cu...). – Din fr. connivence, lat. conniventia.

CONIVÉNȚĂ, conivențe, s. f. (În expr.) De conivență (cu)... = în complicitate (cu...), de acord (cu...). – Din fr. connivence, lat. conniventia.

CONIVÉNȚĂ s. f. (Rar, în loc. adv.) De conivență (cu...) = în complicitate, de acord (cu...), în înțelegere (cu...).

CONIVÉNȚĂ s.f. (Rar) Complicitate, înțelegere (secretă). ◊ De conivență (cu...) = în complicitate, de acord (cu...). [Cf. fr. connivence, it. connivenza, lat. conniventia].

CONIVÉNȚĂ s. f. faptul de a tolera ceva rău sau incorect; acord tacit; complicitate. ♦ de ~ (cu...) = în complicitate, de acord (cu...). (< fr. connivence, lat. coniventia)

CONIVÉNȚĂ ~e f.: De ~ (cu cineva) prin înțelegere tacită; în complicitate cu cineva. /<fr. connivence, lat. conniventia

conivență f. complicitate la o faptă rea ce trebue sau se poate împiedica.

*conivénță f., pl. e (lat. conniventia). Înțelegere, acord: am lucrat de (saŭ în) conivență cu el, sîntem de conivență.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!conivénță (în expr. de ~) s. f.

conivénță s. f., g.-d. art. conivénței; pl. conivénțe

Intrare: conivență
conivență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conivență
  • conivența
plural
  • conivențe
  • conivențele
genitiv-dativ singular
  • conivențe
  • conivenței
plural
  • conivențe
  • conivențelor
vocativ singular
plural