CONIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „praf”, „în legătură cu praful”, „de (la) praf”. [Pron. -ni-o-, var. coni-. / < fr. conio-, cf. gr. konis – praf].

CONI²(O)- elem. „praf”. (< fr. coni/o/-, cf. gr. konis)

CONI²- v. conio-.

CONIO-₁ „praf, pulbere”. ◊ gr. konis „praf, colb” > fr. conio-, engl. id., it. id., germ. konio- > rom. conio-. □ ~fag (v. -fag), s. m., celulă reticulară, care înglobează pulberi; ~ftizie (v. -ftizie), s. f., tuberculoză pulmonară produsă de inhalarea pulberilor; ~logie (v. -logie₁), s. f., studiu al prafului atmosferic; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., conimetrie*; ~metru (v. -metru₁), s. n., conimetru*; ~profesiogramă (v. profesio-, v. -gramă), s. f., profesiogramă efectuată la persoanele care lucrează într-un mediu cu pulberi.

CONIO-₂ „con laringal, tubercul”. ◊ gr. konos „con” > fr. conio-, engl. id., germ. konio- > rom. conio-. □ ~cist (v. -cist), s. n., sporange închis în formă de tubercul, conținînd spori, prezent la ferigi; ~tecă (v. -tecă), s. f., lojă a anterei; ~tomie (v. -tomie), s. f., incizie a conului laringal.

CONI-₂, v. CONIO-₁. □ ~metrie (v. -metrie₁), s. f., metodă de determinare a pulberilor din atmosferă prin examen microscopic; sin. goniometrie; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat utilizat pentru determinarea cantității de praf din atmosferă; sin. coniometru.