8 definiții pentru conicitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conicitate sf [At: IOANOVICI, TEHN. 366, cf 341 / Pl: ~tăți / E: fr conicité] 1 Mărime caracteristică a unui trunchi de con2 drept, egală cu diferența dintre diametrul mare și diametrul mic, raportată la lungimea acestuia. 2 (Pex) Formă conică.

CONICITÁTE, conicități, s. f. Mărime caracteristică a unui trunchi de con2 drept, egală cu diferența dintre diametrul mare și diametrul mic raportată la lungimea acestuia; p. ext. formă conică. – Din fr. conicité.

CONICITÁTE s. f. Mărimea caracteristică a unui trunchi de con2 drept, egală cu diferența dintre diametrul mare și diametrul mic raportată la lungimea acestuia; p. ext. formă conică. – Din fr. conicité.

CONICITÁTE s.f. (Mat.) Mărime caracteristică a unui trunchi de con drept, egală cu diferența dintre diametrul mare și diametrul mic raportată la lungimea acestuia; (p. ext.) formă conică. [Cf. fr. conicité].

CONICITÁTE s. f. mărime caracteristică a unui trunchi de con drept, diferența dintre diametrul mare și cel mic, raportată la lungimea acestuia; (p. ext.) formă conică. (< fr. conicité)

CONICITÁTE f. rar Caracter conic. /<fr. conicité


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!conicitáte s. f., g.-d. art. conicitắții; pl. conicitắți

conicitáte s. f., g.-d. art. conicității

Intrare: conicitate
conicitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conicitate
  • conicitatea
plural
  • conicități
  • conicitățile
genitiv-dativ singular
  • conicități
  • conicității
plural
  • conicități
  • conicităților
vocativ singular
plural

conicitate

  • 1. Mărime caracteristică a unui trunchi de con drept, egală cu diferența dintre diametrul mare și diametrul mic raportată la lungimea acestuia.
    surse: MDA2 DEX '09 DN

etimologie: