2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conglutina vt [At: DA / Pzi: ~nez / E: fr conglutiner, lat conglutinare] (Rar) A face să devină dens, vâscos Si: a coagula.

CONGLUTINÁ, conglutinez, vb. I. Tranz. (Rar) A face dens, vâscos; a coagula. – Din fr. conglutiner, lat. conglutinare.

CONGLUTINÁ, conglutinez, vb. I. Tranz. (Rar) A face dens, vâscos; a coagula. – Din fr. conglutiner, lat. conglutinare.

CONGLUTINÁ, conglutinez, vb. I. Tranz. (Rar, cu privire la lichide) A face dens și vîscos; a coagula. Unele otrăvuri conglutinează sîngele.

CONGLUTINÁ vb. I. tr. (Rar) A face dens, vâscos; a coagula. [< fr. conglutiner, cf. it., lat. conglutinare].

CONGLUTINÁ vb. tr. a face dens; vâscos; a coagula. (< fr. conglutiner, lat. conglutinare)

A SE CONGLUTINÁ se ~eáză intranz. (despre substanțe organice lichide) A deveni vâscos; a căpăta un grad mai mare de densitate (intermediar între starea lichidă și cea solidă); a se închega; a se coagula; a se prinde. /<fr. conglutiner, lat. conglutinare

A CONGLUTINÁ ~éz tranz. A face să se conglutineze; a coagula; a închega. /<fr. conglutiner, lat. conglutinare

*conglutinéz v. tr. (lat. conglútino, -áre. V. gluten, aglutinez). Fac lipicĭos ca cleĭu: unele veninurĭ conglutinează sîngele. Încleĭ, lipesc; a conglutina marginile uneĭ rănĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conglutiná (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 conglutineáză

conglutiná vb., ind. prez. 1 sg. conglutinéz, 3 sg. și pl. conglutineáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONGLUTINÁ vb. v. coagula, închega.

conglutina vb. v. COAGULA. ÎNCHEGA.

Intrare: conglutinat
conglutinat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conglutinat
  • conglutinatul
  • conglutinatu‑
  • conglutina
  • conglutinata
plural
  • conglutinați
  • conglutinații
  • conglutinate
  • conglutinatele
genitiv-dativ singular
  • conglutinat
  • conglutinatului
  • conglutinate
  • conglutinatei
plural
  • conglutinați
  • conglutinaților
  • conglutinate
  • conglutinatelor
vocativ singular
plural
Intrare: conglutina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • conglutina
  • conglutinare
  • conglutinat
  • conglutinatu‑
  • conglutinând
  • conglutinându‑
singular plural
  • conglutinea
  • conglutinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • conglutinez
(să)
  • conglutinez
  • conglutinam
  • conglutinai
  • conglutinasem
a II-a (tu)
  • conglutinezi
(să)
  • conglutinezi
  • conglutinai
  • conglutinași
  • conglutinaseși
a III-a (el, ea)
  • conglutinea
(să)
  • conglutineze
  • conglutina
  • conglutină
  • conglutinase
plural I (noi)
  • conglutinăm
(să)
  • conglutinăm
  • conglutinam
  • conglutinarăm
  • conglutinaserăm
  • conglutinasem
a II-a (voi)
  • conglutinați
(să)
  • conglutinați
  • conglutinați
  • conglutinarăți
  • conglutinaserăți
  • conglutinaseți
a III-a (ei, ele)
  • conglutinea
(să)
  • conglutineze
  • conglutinau
  • conglutina
  • conglutinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

conglutina

etimologie: